Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Din blogosferă: căzături, cîini, paradigme, beții și frății

Publicat la 28 noiembrie 2011 de George Hari Popescu

Să dăm cuvîntul blogosferei românești, pe alocuri sursă de informații utile sau de cugetări profunde.

Căzături de biciclist urban

Anka Berger

Âștia ca mine, care circulă cu bicicleta prin București, viteji sau de-a dreptul inconștienți, nu-mi mai este prea clar nici mie, avem câteva temeri imense: să nu intrăm în portiera vreunuia care se gândește să iasă din mașină fără să se asigure, să nu intre vreun autovehicol în noi, să nu ne atace haitele de câini, să nu cumva să cădem din cauza vreunei gropi ascunse sub o băltoacă sau sub un maldăr de frunze, să nu ne nenorocim căzând în vreo gaură de canal pe care nu am observat-o din timp și probabil mai sunt și altele pe listă. Ne temem și de pietoni care-și schimbă direcția într-un mod absolut neașteptat. De șoferii de taxiuri, autobuze, troleibuze, pietoni care traversează printre șiruri de mașini staționate prin blocaje rutiere, maxi-taxi care opresc și dau voie călătorilor să coboare oriunde, fără nici un avertisment. Și așa mai departe.

Beware of the dog

PHLEBOTOMIZED

Ca o ultima mentiune, celor care “militeaza” cu orice pret, purtand ochelari de cal sau nu, va doresc cateva plimbari nocturne pe bicicleta pe unul din bulevardele intens populate de caini vagabonzi. Daca veti scapa “cu viata” o sa intelegeti de ce noua, astia mai contra si mai din topor nu ne plac cainii si de ce ii vrem eutanasiati. Incerc pe cat posibil sa nu jignesc pe nimeni imi cer scuze daca am facut-o dar eu va vorbesc ca un om simplu, de la nivelul strazii.

Bicicleta ca paradigmă de viață

Oana Moșoiu

Continuitatea istorică, un Hamlet existențial în panoplie, un curs nesfârșit și neîntrerupt al lucrurilor care au venit și au plecat mereu, în același fel, ștafete predate coerent… Misiuni și viziuni transferate generațional, la nivel macro, de societate, și în replici mici, la nivel de familii… Mă gândesc la băiețelul din căruciorul biclei, când va fi adolescent și va alerga cu bicla lui pe aleea de bicicletă care a fost dintotdeauna acolo, de când era el mic și era purtat de mama lui tot cu bicicleta… Nu? Asta e, nu?

Frați de roți

Vlad Stroescu

La un moment dat, m-au prins din urmă alți doi bicicliști, doi băieți pe mountainbikeuri. Acum eram trei, dar, cinzeci de metri mai departe, ne-a prins și o domnișoară călare pe o biciletă olandeză. Am mers împreună vreo doi kilometri, pe bulevardul aglomerat. În tot acest timp, nu am schimbat nicio o vorbă și nici o privire (de altfel domnișoara își luase atitudinea corporală de carapace, pe care domnișoarele bucureștene le adoptă când nu vor să fie deranjate). Am rămas niște străini, și la o intersecție mare fiecare a luat-o pe alt drum, fără rămas bun.

Și cu toate astea. Și cu toate astea, timp de cei doi kilometri, am fost frați. Mișcările noastre s-au armonizat perfect. Băieții erau mai îndrăzneți și luau mașinile prin învăluire. În patru, eram redutabili, și mașinile din trafic ne făceau loc. Nici măcar șoferul RATB nu a mai îndrăznit să ne închidă unghiul.

Bicicleta

Bețivus

un singur tovaras ma intimpina spunand ca ceilalti(ink 3 spuse el) vin insetati, facem amandoi cheta si scoatem 2 peturi de bere si o sticla de suc dar surpriza apar doar 2 care erau in convalescenta dupa bauta de ziua trecuta si s-au multumit doar cu stila de suc asa ca povara celo 3 sticle ramane pe capul nostru bem amandoi una asa de sete dar tovarasul spuse ca i-a ajuns si am ramas eu contra lor 2 la 1 o beau si pe cea de-a 2-a sintr-a 3-a jumatte si eram full:)) plec cu bicicleta dai cu chiu cu vai dar dupa nu mult timp trag o cazatura zdrava-na ma urc si incep sa dau la pedale dar bicicleta nu se urnea il sun pe var si ii zic ca mi-a dat o rabla buna de nimicsi multe chestii merg pe langa ea si ajung aksa in pat si adorm…

Suporturi de biciclete la metrou – ar fi fost o idee bună

Mihnea Walker

Oricat de buna e ideea, daca e pusa in practica incomplet si fara a se tine cont de faptul ca traim in Romania, aceasta nu va functiona. Pentru ca la noi se fura orice. Iar bicicletele sunt la mare cautare, mai ales de cativa ani, toata lumea isi ia bicicleta. Si atunci evident ca nu prea ai chef sa-ti lasi bicicleta undeva in spatele intrarii de la metrou. Prea e prajitura pentru hotomani.

La Gura Humorului cu trei fete

LucianTheOne

Au sosit si surorile, am pus bagajele pe biciclete si am pornit. Aveam cu noi jumatate din casa – cort, saci de dormit, saltele, paturi, folii, haine, aragaz, gratar, scule si unelte, mancare pentru 3 zile si multe altele. La tandem legasem si o remorcuta, construita tot de Luci. Toata lumea se uita dupa noi si ne facea semne.

Se spune ca prima tura este intotdeauna mai speciala si mai aventuroasa. Si noi am avut parte de intamplari interesante iar incepatoarele mele surori si-au primit botezul cicloturismului din plin.

Notă: Acest articol n-ar fi fost posibil fără căutările realizate cu Zelist Monitor.

Foto: Ciclism.ro

Categorii: Revista presei

Tag-uri:

5 Răspunsuri la “Din blogosferă: căzături, cîini, paradigme, beții și frății”

  1. Alex says:

    Am mers in multe zone ale bucurestiului si nu am avut probleme majore.
    Da, era sa dea unu cu masina peste noi. Da, ne-au atacat haite de caini.
    Dar am mers incet si am putut evita un impact. Si pentru ca stim cum sa reactionam cand vin 20-30 de caini, nu am fost muscati. Adaptati-va oameni buni!

  2. Matakus says:

    Nu asta este soluția. “Adaptarea”. Adaptarea la ceva care se degradează din ce în ce… Soluția este să pleci pe tărâmuri mai bune sau să încerci să schimbi ceva. Aaaaa, te poți adapta de exemplu trăind în SUA în zona “tornado alley”, sau în Alaska … sau în Africa, printre sălbăticiunile care-s pe teritoriul lor (atenție: noi suntem intrușii)
    Dar nu-mi poți cere să mă adaptez la ceva pe care nu-l întâlnești în celelate capitale europene.
    Orașul mașinilor și al câinilor. E clar că buba e undeva la “cap”. Ce vedem noi acum în Olanda sau Danemarca , e rodul unora care au avut o viziune. Cam acum 30-40 de ani. Viziune care aici lipsește cu desăvârșire. Ia la puricat noul conceptul strategic București 2035 și o să înțeĺegi că situația e tristă.

    • Zânu' says:

      Sa pleci pe taramuri mai bune nu este o solutie. Sa schimbi ceva, da. Cel mai important lucru este sa iei atitudine. Din cauza asta am ajuns aici, pentru ca cei dinaintea noastra (majoritatea covarsitoare) nu au luat atitudine, pentru ca inca suntem adormiti de mostenirea vremurilor trecute. Solutia este sa luam atitudine. Nu sunt vreun extremist, dar vreau sa ii arat copilului meu in ce tara frumoasa traieste si nu sa-l trimit prin cine stie ce tari straine sa poata sa traiasca fara sa-l deranjeze toti idiotii.
      Tarile “civilizate” au ajuns asa datorita celor care au luat atitudine. Ce ne impiedica sa facem asta?

  3. Mahalagiu says:

    Poate că suntem deja mulți în București, dar tot singuri suntem. Cel puțin, eu așa mă simt. Singur pe strada mare, înconjurat de priviri ostile :)
    Mulțumesc că m-ai citat.

    • George Hari Popescu says:

      Eu nu cred asta. Acum sunt mai puțin că e mai frig. Să vii la primăvară la o plimbare în grup, să vezi ce mulți suntem. Urmărește link-ul Calendar din meniul de sus.


Trackbacks / Pingbacks

Scrie un răspuns

Evenimente viitoare


Categorii

Arhiva

ceasuri online