Aseară, la Marșul tăcerii 2012, se anunța ploaie. Am fost vreo 40 de oameni și am pedalat sub curcubeu. Casa poporului se vedea ciudat în zare, claxoanele șoferilor pe care-i deranjam pentru că rulam încet și pe două roți se auzeau difuz.

Am filmat în timp ce am pedalat în tandem cu Geo Bateșaua, dar și înainte și după plimbarea Veloparlamentari 2.0. Iată ce a ieșit, alături de cîteva impresii.

iVelo s-a trezit la viață pe 2012 și a redeschis centrul din Herăstrău. Acum, centrele de închirieri iVelo au un design mai modern, iar închirierea se face cu ajutorul unui program de calculator performant.

Chinuindu-te să treci prin bălți și să ții ghidonul în mîini în ciuda trepidațiilor, îți dai seama că terenul de acolo nu este foarte diferit de cel din București.

Mare lucru nu prea este de adăugat la aceste galerii foto. Doar că ele exprimă normalitatea orașului modern și un anumit spirit european care însă nu se regăsește în toate orașele din țările membre ale UE.

Nu știu voi ce credeți, dar mie îmi place atmosfera din diminețile de weekend din Copenhaga, cînd trecătorii sunt cei care merg la cumpărături, sau cei care au ieșit cu cîinele la plimbare sau cu pisica în parc.

Cîteva idei disparate despre bicicliștii din Malmö, rastelurile lor, lipsa grijii pentru siguranța bicicletei și modul în care ei sunt respectații de aleșii lor. Plus poze.

Salutări din Copenhaga! Cîteva observații despre modul în care bicicletele încurcă traficul rutier în sensul bun și duc faima orașului peste tot în lume. Plus fotografii exemplificatoare.

Peste tot în lume se pedalează pe zăpadă. De nevoie, de plăcere, din spirit de aventură. Cu roți subțiri sau groase, cu biciclete de 10 dolari sau de mii de euro. Cu două mîini pe ghidon sau doar cu una.

La New York, niște oameni au legat o bicicletă de un rastel și au pozat-o zilnic, timp de un an, din aceeași poziție. Ghiciți cînd au început să dispară accesoriile de pe ea și cînd a fost furată și ultima ei componentă?