Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Arhiva tag-urilor | "oameni cu bicla"

Spre şcoală: pe jos, cu bicicleta, cu autobuzul

Tags: , ,


Astăzi sună foarte periculos să-l laşi pe cel mic în oraş să se deplaseze singur la şcoală sau la locul de joacă. Dar copiii au nevoie de libertate, de mobilitate, iar oraşul tocmai de aceea pare înspăimîntător, pentru că nu sunt destui copii care să se deplaseze singuri pe străzi. Citeşte întregul articol

Naveta pe bicicleta lui Vulupe

Tags: ,


Acum ceva timp, Vulupe ne-a spus cum e să mergi aproape în fiecare zi pe traseul Chitila – Bucureşti şi retur. I-am împrumutat camera de ghidon şi omul s-a pus pe treabă. A filmat şi a montat şi a ieşit această ispravă video: Citeşte întregul articol

Învăţăturile unui navetist cu bicicleta

Tags: ,


Din moment ce unii oameni indivizi consideră că mersul pe bicicletă este pentru cei fără bani care locuiesc la periferia oraşului şi nu-şi permit să achiziţioneze o maşină, zic să scriem şi câteva sfaturi pentru cei care au de făcut drumuri zilnice mai lungi, cu bicicleta. Citeşte întregul articol

INTERVIU Alina Gorghiu: “Folosiţi bicicleta. Vă veţi simţi excelent. Jur!”

Tags: ,


Bogdan Antohe: Tânără deputată liberală, reprezentanta cetăţenilor din colegiul 22, sectorul 5 al Bucureştiului, în Parlamentul României. Aş adăuga titlul complet: deputată liberală cu blog şi bicicletă. Eşti printre puţinii (cred că îi pot număra chiar pe degete) politicieni din România care se deplasează cu bicicleta. Este semnul unei educaţii anume pe care ai primit-o? De ce faci asta?

Alina Gorghiu: Vrei varianta elaborată sau cea scurtă? Simplu ar fi: de plăcere! Cu detalii ar fi aşa: pentru că îmi place să fiu în formă, pentru că pedalatul îmi face bine, pentru că am exerciţiul vacanţelor în afara ţării unde este ceva normal să foloseşti bicicleta, pentru că sunt nostalgică după copilărie… ei bine, mă opresc.

B.A.: Pe unde mergi cu bicicleta în București?

A.G.: Folosesc pistele (mă rog, așa cum remarcați și voi – așa zisele piste) acolo unde acestea există și sunt cât de cât practicabile. Unde nu, merg pe carosabil.

B.A.: Ai timp liber? Am înţeles că mergi cu bicicleta la Parlament. Dar o foloseşti şi atunci când faci piaţa, în parc, la întâlnirile cu prietenii?

A.G.: Am timp. Şi ştii de ce? Pentru că sunt la fel de ocupată ca orice altă femeie cu serviciu din ţărişoara asta agitată, ca orice altă femeie dedicată muncii, cu multe proiecte şi cu interes pentru dezvoltarea ei profesională. Eu, în plus, sunt văzută şi la televizor şi în ziare, dar asta nu mă împiedică să mă şi bucur de o întâlnire cu prietenele la o cafea, de un film bun la cinema sau de o plimbare cu bicicleta. Cât despre cumpărături, prefer supermarketul, dar dacă mi-e poftă de nişte fructe într-o zi, nu ezit să dau o fugă până în piaţă, să le aleg cu mâna mea pe cele mai bune.

B.A.: De când mergi pe bicicletă?

A.G.: De mică. Cred că de la 4 ani.

B.A.: Ce spun cei din jurul tău atunci când eşti la pedale?

A.G.: Depinde. Unii mă felicită, dar nu ar pedala sub nici o formă, alţii râd şi spun că o să mă învăţ minte, iar alţii mă claxonează. Nu mi s-a întâmplat încă să fiu înjurată, dar poţi să ştii ce urmează? Dar să nu înţelegi greşit: nu sunt dedicată trup şi suflet bicicletei, mai urc şi la volan, mai merg şi cu maşina condusă de alţii… deci nu mă urca pe piedestalul bicicliştilor, da?

B.A.: Cât timp îţi ia pregătirea până să urci pe bicicletă şi să porneşti la drum?

A.G.: Hm… ce curios eşti… Păi să vedem: cam o oră pregătirea în casă şi 5 minute afară.

“Nu pot pedala în fustă”

B.A.: Și curiozitatea mea nu se oprește aici. Care este echipamentul tău într-o zi în care mergi pe două roţi la Parlament?

A.G.: Îmi aleg o pereche de pantaloni, că nu pot pedala în fustă, dar să fie potriviţi pentru un sacou sport, dar business în acelaşi timp (nu înţelegi, ştiu, dar urmăreşte-mă până la capăt), îmi prind părul în aşa fel încât să nu fie foarte răvăşit când ajung la Parlament, îmi inghesui bagajul într-un rucsac, sigur uit câte ceva, cobor cu bicicleta parcată în casă şi o verific un pic şi gata!

B.A.: Permite-mi să te contrazic. La SkirtBike, 200 de fete au demonstrat că se poate merge și în fustă. Crezi că este periculos să mergi cu bicicleta prin Bucureşti?

A.G.: Da… Dar ce nu implică un pic de risc nu are farmec, nu?

B.A.: Ca un jurnalist obiectiv ce nu sunt (jurnalist, vreau să spun), recunosc că îmi place răspunsul primit. De aceea, te rog să le dai un sfat domnişoarele şi doamnelor care au reţineri.

A.G.: Dacă vorbim de bicicletă, eu zic să încerce. Atât de bine te simţi când depăşeşti faza stânjenelii… incredibil.

B.A.: Pentru că nu știu să existe biciclist fără probleme, vreau să aflu şi de la tine cu ce probleme te confrunţi. Ce te deranjează cel mai tare şi ce îţi place cel mai mult (privind lumea din şa)?

A.G.: Cu obligaţia de a circula printre maşini, cu gazul scos de ţeava de eşapament, cu pietonii care sunt iritaţi când îi claxonezi pentru că merg pe pista rezervată bicicliştilor. Ce îmi place? Să zâmbesc când aud claxoanele nervoase de atâta stat în trafic.

B.A.: Pe o scară de la 1 la 10, dă o notă pentru trei aspecte ale ciclismului urban: infrastructura din Bucureşti, atitudinea autorităţilor publice faţă de fenomenul deplasării cu mijloace alternative, activităţile diferitelor organizaţii ale societăţii civile.

A.G.: 4, 4, 8.

B.A.: Un sfat pentru colegii deputaţi, senatori şi… politicieni în general?

A.G.: Folosiţi bicicleta. Vă veţi simţi excelent. Jur!

B.A.: Crezi în ziua în care parcarea din faţa Parlamentului va fi plină de biciclete?

A.G.: Of… eşti rău. Nu, din păcate. Din multe motive: de la ruşine, la îngâmfare, chiar până la faptul că unii nu ştiu să pedaleze şi gata.

B.A.: Spui pe blog că vrei să schimbi puţin câte puţin viaţa oamenilor. Paşi mărunţi, nu revoluţii. Sunt proiectele pe două roţi o parte din această strategie? De unde crezi că ar trebui să pornească educaţia pentru a putea vorbi şi în România despre o cultură a ciclismului?

A.G.: De acasă. Dacă un părinte cu bani ar face cadou copilului său la majorat o bicicletă, nu o maşină scumpă… nu crezi că i-ar schimba un pic percepţia?

B.A.: Da, ce-i drept, la majorat mie nu mi-au luat mașină, nici bicicletă, dar nu am renunțat, mi-am cumpărat eu una. Mașină încă nu. Ei bine, am ajuns la finalul discuției. Vreau să îţi propun un exerciţiu. Imaginează-ţi că suntem în 2012, în pragul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare. S-a schimbat legea electorală şi singurele resurse pe care le aveţi pentru această campanie sunt: bicicleta (un număr nelimitat de biciclete), blogul şi reţelele sociale.

Cum ai construi această campanie (o idee, eventual tema generală)?

A.G.: Un marş al bicicliştilor susţinători; un slogan de tipul „alege traseul cel mai bun”, iar în campanie voi realiza cel puţin o pistă pentru biciclete; sper să am dreptul să fac asta, campanii online pro ciclism, strângere de fonduri pentru cauza bicicletei.

B.A.: Care va fi mesajul central (maxim 140 de caractere)?

A.G.: Am răspuns parţial la asta; ideea să meargă mână în mână cu pista de biciclete.

B.A.: Cine ar câştiga alegerile?

A.G.: PNL, categoric. Eu, pentru al doilea mandat la Cameră (nu de bicicletă).

B.A.: Şi dimineaţa? (câştigătorul după numărarea voturilor şi eventualele contestaţii)?

A.G.: Hei, ne confunzi?

B.A.: Care ar fi prezenţa la vot?

A.G.: Mai mică decât la prezidenţiale, dar mai mare decât la parlamentarele trecute.

Acesta este portretul biciclistei urbane deputate Alina Gorghiu. Desigur, ar fi mai multe de spus, dar vă las şi pe voi să le descoperiţi. Ne-am mulțumit reciproc pentru discuția plăcută pe care am avut-o într-o zi călduroasă şi numai bună de pedalat. După aceea am plecat în drumurile noastre. Eu spre ultimul examen şi ea spre Parlament, unde era agitaţiune mare. Nota bene: amândoi pe două roţi.

Vor urma şi alte portrete, ale altor oameni politici (politicieni) şi nu numai.

Gabriel Solomon, maratonistul biciclist

Tags: ,


Gabriel Solomon este unul dintre acei biciclişti care se îmbracă în costum special chiar şi cînd merge în oraş. Nu este nici pe departe un arogant însă, are simţul umorului şi ştie o mulţime de lucruri despre programarea Web. Citeşte întregul articol

Ariel: “BikeWalk poate fi considerat şi un marş pe biciclete al celor de pe Internet”

Tags: ,


L-am intervievat pe Ariel Constantinof la câteva zile după primul BikeWalk de anul acesta. Într-un fel, întrebările şi răspunsurile sunt la cald. Am decis publicarea acestui interviu acum pentru că duminică, 30 mai, la ora 18:00, ne întâlnim în Parcul Tineretului, pentru a doua ediţie BikeWalk.

Aşadar… Citeşte întregul articol

Cei doi H din Bucureştiul bicicletelor

Tags: ,


Mie-mi place mai mult să merg cu bicicleta decît să mă joc la calculator, spune Hari în timp ce se cocoaţă pe o margine de beton şi încearcă să sară în spatele meu. Are şase ani şi jumătate, merge la grădiniţă cu bicicleta cu tatăl lui, Helmut. Acesta l-a învăţat pe Harald de mic cu roţile acţionate de picioare. Acum n-au venit cu biclele pentru că ploua, dar cei doi sunt nelipsiţi de la Ciclopromenadă. Citeşte întregul articol

Aceeaşi bicicletă a Mariei

Tags: ,


Pegasul Mariei e alături de ea de cînd avea 12 ani. A trecut prin multe, a trîntit-o pe Maria de cîteva ori pe jos, dar nu din răutate, ci din cauză că nu s-a înţeles prea bine cu drumul sinuos.

Citeşte întregul articol

Bicicleta unchiului Gigi pe post de vagon de marfă – caz real

Tags:


bicla_gigi1-640x480

Unchiul Gigi face acelaşi lucru de cîţiva ani, fie vară, fie iarnă: merge cu bicicleta pînă la Buzău şi înapoi. Merge în oraş la “abonaţi” – oameni care îi dau o sumă de bani săptămînal pentru ca el să le ducă periodic lapte proaspăt produs de vacile şi caprele sale.

Încarcă laptele în PET-uri culese din sat şi igienizate, le pune într-un sac de rafie în spatele bicicletei şi porneşte la drumul de vreo 15 km pînă la Buzău. Opreşte la bloc, casă sau firmă din oraş şi lasă PET-ul plin. Cu banii strînşi, cumpără din piaţă ce le trebuie lui şi familiei : făină, mălai, eventual legume.

Azi a făcut un popas pentru 3 pahare de Fanta (eveniment, a venit nepotul în sat!) şi a vrut să-şi continue drumul spre casă. A constatat că l-a lăsat camera pe spate, o lovitură cam dură după ce tocmai peticise camera pe faţă.

“O fi de la căldură”, a zis unchiul Gigi şi a scos pompa de picior. Citeşte întregul articol

Evenimente viitoare


Categorii

Arhiva

ceasuri online