Prima ciclopromenadă nocturnă a fost solitară şi a venit din iubirea pentru o singură persoană. Prima plimbare de noapte publică a fost de dragul unui grup restrîns şi a fost romantică, vorba lui Adrian Ciubotaru. Şi a doua a avut cam aceeaşi atmosferă intimă. La a treia s-au deschis porţile bicicliştilor şi am fost certaţi de serviciile publice şi de aleşii noştri. La Ciclopromenada nocturnă de aseară am cerut voie să mergem mulţi pe piste.
Am pornit pe la ora 20 şi ceva. La plecare au venit fetele de la Redbull fără să le chemăm, dar e bine că au făcut asta şi le mai aşteptăm şi la alte plimbări. Deci a început ca e o ediţie vesperală cum frumos a zis Oana în Evenimentul zilei, dar s-a terminat ca una nocturnă, la scena ONGfest unde am extras bilete la tombolă, navigînd printre glume la microfon.
Povestea
M-am distrat cu portavocea pe traseu dînd instrucţiuni amuzante colegilor biciclişti şi făcîndu-i să rîdă în şa (mulţumesc colegului biciclist – ah, sunt fraier, ţi-am uitat numele! – care mi-a cules de pe jos bateriile portavocii care au căzut la un hop de pe pistă).
Poliţiştii care ne-au însoţit s-au purtat foarte frumos cu noi, nu ne-au zorit, nu ne-au obligat să fim mai potoliţi decît eram şi ne-au ajutat la trecerile prin intersecţii. Dacă ar fi şi cei de sus aşa, am putea colabora mult mai frumos.
Ciudat, dar deşi nu aveam apă pentru toată lumea, tot ne-au mai rămas sticle la Parcul Tineretului. Mi-a plăcut că n-au mai fost teribilişti cu noi şi că elementele perturbatoare umane au abandonat la un moment dat plimbarea (de-ar abandona şi flamingul şi trollingul pe grupuri de discuţii, tare bine ar fi!).
Dacă vă veţi uita la galeria foto de aici, veţi vedea mulţi oameni zîmbind. Efectul roţii sau semn că ni se mişcă mai bine spiţele bucuriei cînd pedalăm în grup?
Schimbarea
Bogdan spune că oamenii trebuie să construiască sistemul. Trebuie să ne cunoaştem mai bine legile şi să le schimbăm dacă ne îngrădesc libertăţile. Trebuie să ne uităm la colegii din UE şi să-i pîrăm pe ai noştri la Bruxelles, dacă nu ne place cum ne conduc. Schimbările sunt cele mici: oameni care mi-au spus că şi-au luat bicicletă ca să vină să se plimbe cu noi, Helmut care vine cu micuţul lui fiu, Hari, de fiecare dată cînd se întîmplă ceva, Vulupe care a îndrăznit să meargă noaptea cu bicla în Bucureşti datorită întîlnirilor noastre, Ariel care a lipit primul sticker pe o maşină ne-cuminte aseară etc. Unii spun că soluţiile trebuie să fie ceva mai dure, dar eu nu sunt sigur de asta.
Mulţumirile, mîhnirile
Mulţumirile sunt tot mai multe, de la ediţie la ediţie, dar de data asta ele sunt cu dedicaţie către Bogdan şi Ruxandra, îmi place echipa noastră mică. Gabi ne-a ajutat cu micuţa lui maşină şi a cărat apă, urne, energizante şi pixuri. La capitolul instituţii, ele merg către FDSC şi Smart Atletic, Giant au fost de treabă pentru că ne-au dat reduceri la magazinul lor. Mulţumesc centrului Cicloteque şi lui Florin pentru oferta de închiriere cu reducere şi mi-e jenă faţă de ei din cauza celor care au rezervat şi nu le-au ridicat. Din această cauză, cred că nu vor mai fi reduceri data viitoare, vă veţi descurca individual.
Mulţumesc Mirelei de la Radio România Actualităţi pentru interes şi solicitarea de a mă înregistra şi a mă posta audio pe blogul lor specializat. Am auzit că are un producător pe cinste la emisiunea „Obiectiv România”, care vine cu bicicleta zilnic la serviciu.
Velobelele spun că nu le place numai pe piste, dar le-a plăcut că au cîştigat la tombola cu premii mici dar multe. La Renne.ro, Loredana a ajuns la concluzia că pistele sunt prea strîmte pentru un Bucureşti atît de mare.
Le sunt recunoscător celor care au scris pe bloguri şi diverse site-uri despre asta, pentru că aşa suntem şi noi indexaţi de Google. Păcat că n-au fost acolo televiziunile invitate, una din lipsă de interes, alta din lipsă de interes. Cerc vicios: nu prezintă interes astfel de activităţi, deci nu schimbăm nimic, deci ne prostim, rămînem îngălaţi şi aleşii noştri îşi bat joc în continuare de noi.
Cum va fi următoarea Ciclopromenadă nocturnă? Nu ştiu, dar ne putem gîndi împreună dacă trebuie să mai fie. Pînă atunci, hai să ne salutăm mai des pe stradă, cînd ne vedem pe biciclete!