Am pornit cu repetiţie, după cum spunea cineva: tocmai pornisem de la statuile din parcul Izvor, punctul de întîlnire al celor 40 de participanţi la Bicicleta 5 şi a trebuit să ne oprim pentru că unul dintre biciclişti făcuse pană. Ca o mare familie ce suntem, l-am aşteptat.
A mers lin, uneori prea lin. Se ştie că, dacă e frig, e bine să ai un ritm constant de pedalare, cu semafoare cu tot. Pe mine m-au ajutat cele 3 bluze şi polarul, plus căştile suedeze pentru urechi şi casca de biciclist, dar alţii s-au cam văitat pe drum. Nu e nici o ruşine să pui mai multe haine pe tine şi nici mănuşile nu sunt aşa de scumpe. Traseul a fost făcut, conform descrierii, „pentru a favoriza începătorii şi fetele”, dar tot băieţii au nimerit gropile din asfalt, din cauza lipsei luminilor în faţă.
Am făcut cîteva opriri pe traseul lung de vreo 16 km, din cauza ezitărilor unora la schimbarea sensului de mers, a lipsei de orientare în oraş sau a fragmentării grupului. Sper că i-au ajutat pe coordonatorii trupei staţiile mele de emisie-recepţie folosite la ciclopromenadele nocturne.
Am tăiat în două parcurile Tineretului şi Carol, tot spre uimirea gardienilor şi a cîtorva îndrăgostiţi care se plimbau pe alei.
De data asta, n-am mai primit înjurături de la şoferi, probabil frigul le îngheţase gurile.
Plecat-am vreo 40, ajuns-am în Carol vreo 30 şi plecat-au la vin fiert într-o destinaţie necunoscută vreo 20. Sunt curios cîţi dintre aceştia au ajuns acasă după cănile aburinde, dar lăsaţi că vedem noi mîine pozele tăguite pe Facebook.
Nu contează prea mult opinia mea, cred, dar mi-a plăcut. N-am simţit frigul pentru că m-am îmbrăcat adecvat şi aşa am putut filma cu o mînă capodopera digitală de mai sus. Abia aştept să coboare temperatura sub zero grade, să văd cum mi se învîrte lanţul la o nouă plimbare în grup. Îmi plac multele ultime plimbări din an, sunt pline de entuziasm şi chef. De Crăciun, de exemplu, îmbrăcat în tradiţionalul moş de la Coca-Cola?