Nu este primul Bikewalk la care particip, dar parcă în 14 mai, la prima ediţie a plimbării iniţiate acum ceva ani de Ariel, au fost prea mulţi, prea ca la oraş! După ce v-am încălzit cu fotografiile realizate cu atenţie de Simcute, e momentul să vă prezint capodopera de montaj video, graţie filmării mele şi a lui Victor (care s-a plimbat cu superba Brompton din titan pusă la dispoziţie cu amabilitate de Ciclissimo).
Bicicliştii din Bucureşti au fost punctuali, dar unii s-au alăturat cîrdului pe parcurs. La locul de întîlnire, de la Charles de Gaulle, nu mai puteai să-ţi parchezi bicla regulamentar de atîta lume (să fi fost vreo 400 de biciclişti pe traseu…). Am văzut biciclete de toate facturile, inclusiv un tandem pedalat sincronizat de un cuplu simpatic. Au fost biciclişti pe care-i ştiu „de mici”, de la ciclopromenade, dar au lipsit biciclişti care mi-au fost alături în perioadele cînd ciclismul de Bucureşti nu era funky ca acum (sper să revină Vulupe, Adrian, Bogdan, Helmut, Dragoş şi ceilalţi…). Trebuie să fim mulţi cînd pedalăm în grup pentru a arăta că suntem mulţi, logic. Dar şi pentru că numai aşa putem cere piste, putem schimba legislaţia, putem face presiuni asupra autorităţilor. Dar tot aşa ne cunoaştem, socializăm, schimbăm sfaturi, ne împrietenim.
Am plecat escortaţi de poliţie şi bine a făcut aceasta, prin reprezentanţii săi din maşini şi de pe motociclete, că a oprit circulaţia auto sălbatică şi pe pietonii prea grăbiţi în drumul nostru. Astfel au văzut bucureştenii per pedes ce ne poate pielea cînd ieşim în grup în oraş pe două roţi.
Un Ariel ascuns în public, un Iulian atent la mersul şirului amerindian, un Turific purtîndu-şi accesoriile handmade, un Vlad Dulea cu ochelari transparenţi regulamentari, un Dilimake cu o vestă reflectorizantă atîrnînd, o Andreea cu un zîmbet iremediabil, Sever îmbrăcat ca la birou, numeroşi biciclişti cunoscuţi care şi-au scos odraselele la pedalat de Capitală… Sunt imagini care-mi vin în minte şi care-mi vor însoţi viaţa din acest oraş care ar fi mult mai trist fără biciclişti.
Sper să găsiţi cronici mai terestre la alţii. Pentru mine, mersul pe bicicletă în grup în Bucureşti e un vis frumos care devine tot mai realitate graţie acestui Bikewalk şi celor ce vor veni, fostelor Ciclopromenade, numeroaselor plimbări organizate de inimoşi nesponsorizaţi, neîncartiruiţi, cu gîndul doar la normalitate.
[poll id=”4″]
Alte filmări: