L-am cunoscut pe Mihai Peteu… Mi-ar fi plăcut să încep aşa povestea, pentru că Mihai e un om de ispravă. Şi pentru că oamenii buni pleacă din România, asta a făcut şi el în 1991. Acum lucrează la University of Southern California şi are un CV impresionant în domeniul computerelor.
L-am văzut pe Mihai într-un scurt documentar despre cum se pedalează în Los Angeles. Nu ştiam că este român pînă nu am văzut genericul de final. M-am decis să-i scriu şi să-l rog să-mi povestească despre cum se face ciclism urban în SUA. Vizionaţi documentarul şi citiţi despre cum stă treaba în SUA, după spusele lui.
Los Angeles (LA) nu este ca în filme. E o regiune mare, formată din mici oraşe şi suburbii. Unele zone au o densitate a populaţiei foarte mare, altele nu. Există o inegalitate socială semnificativă, o calitate proastă a aerului şi o lipsă a mobilităţii şi a unui transport în comun decent. Multe dintre problemele din LA se datorează folosirii masive a automobilului. E un plan urbanistic dezastruos.
O asemănare cu Bucureştiul este că oamenii par că ţin la imaginea lor publică, aşa că să ai maşină este mai important decît sănătatea sau calitatea vieţii. O altă similaritate este că bicicleta te poate salva.
Foloseşti şi masina sau transportul în comun?
Nu am avut maşină în ultimii şase ani, de cînd m-am mutat în Los Angeles. Avem un subway/light rail p-aici, dar nu merge spre muncă. De-abia peste 20 de ani vor face un tren care traversează tot oraşul. Autobuzele sunt prea lente pentru mine, nu are rost să le aştept 15-20 de minute şi după aceea să constat că nu am loc în rastelul din faţa autobuzului, pentru că ambele locuri pentru biciclete sunt ocupate. Mai bine să merg pe bicicletă tot drumul. Oricum, cînd ma întorc spre casă dupa-amiaza, traficul este oribil. Cei 18 km îi parcurg în vreo oră şi un sfert în autobuz, iar cu bicicleta în 45-50 de minute.
Cît de periculos este să pedalezi în Los Angeles?
Siguranţa depinde de drumurile pe care le aleg şi de şoferii din acea zi. Străzile locale sunt liniştite şi au un trafic uşor, dar nu continuă pînă la destinaţie, adică trebuie să fac multe viraje. Străzile mari sunt cele mai directe, dar acolo maşinile merg cu viteză mare şi sunt multe găuri. Unele părţi ale oraşului, de exemplu Santa Monica, sunt mai sigure decît altele.
LA a cunoscut un număr crescînd de biciclişti, aşa că şi accidentele sunt în creştere. Am avut două accidente serioase în şase ani, dar tot nu mă las. Bicicleta rămîne cel mai bun mod de a te deplasa.
La Critical Mass, crezi că poliţia a exagerat arestînd biciclişti? (Vezi detalii despre incidente)
Problemele cu poliţia tot apar. La început au folosit forţă excesivă împotriva bicicliştilor. Am avut probleme cu poliţia, dar, după acele imagini celebre de la TV, LAPD a decis să ne escorteze în loc să ne amendeze. De fapt, poliţiştii merg cu MTB-urile cu noi la Critical Mass acum. Ultimele critical mass-uri au fost pacifiste, numai cîţiva liceeni au primit amendă. Nu e rău pentru un grup de 2.000 de oameni!
Cît de uşor este să discuţi pe subiecte legate de bicicletă cu autorităţile locale din oraş?
Uneori poate fi foarte frustrant să vorbeşti cu ei. Este vorba uneori despre oameni care nu au pedalat în viaţa lor, darămite să facă naveta pe bicicletă! Los Angeles e prea mare şi se mişcă prea încet. Deci e greu să determini autorităţile să se facă ceva, dar avem un Comitet Consultativ al Bicicliştilor care vorbeşte cu Departamentul de Transport în numele nostru.
Putem cere o infrastructură mai bună, piste pentru biciclete, dar e atît de multă birocraţie încît poate dura cîţiva ani pînă se face ceva. În oraşele mai mici, precum Pasadena, Long Beach, Santa Monica, e mai uşor să te ocupi de problemele bicicliştilor. Unii ciclişti sunt atît de frustraţi de lipsa de sprijin încît au început să marcheze ei singur străzile cu vopsea sau să pună afişe cu „Caution” prin tot oraşul.
Ce crezi despre interzicerea folosirii bicicletei în unele zone din campusul University of Southern California? (Vezi detalii despre această reglementare)
Este stupid şi probabil ilegal după Codul Rutier din California. Este adevărat că sunt mulţi biciclişti începători, mai ales pe biciclete beach cruiser, dar să interzici accesul cu biciclete nu este răspunsul. Campusul USC este mic şi a fost gîndit în principal pentru automobile. Ar trebui să educe bicicliştii în legătură cu locurile şi modul de pedalare şi să educe poliţia campusului despre faptul că bicicliştii sunt acceptaţi pe străzi şi să traseze semne pe şosele sau să facă piste.
Ce rol au plimbările în grup noaptea, precum Ciclopromenada nocturnă sau Midnight Ridazz?
Ele joacă un rol imens în dezvoltarea comunităţii de biciclişti. Plimbările în grup sunt unele dintre cele mai pure forme de activism. Ele dau încredere noilor biciclişti, creează un mediu social viguros şi ne fac mai vizibili alături de automobilişti. Plimbările mai rapide te ajută să înveţi drumuri noi pe care de unul singur nu le-ai fi explorat.
Ce bicicletă ai şi ce accesorii foloseşti? Cum te îmbraci cînd pedalezi?
Am o singlespeed steel Ciocc SL din 1992 și un MTB GT singlespeed din 2007 cu frîne pe disc pentru atunci cînd plouă (destul de rar pe-aici). Am o slujbă de suport tehnic/programare la universitate, așa că am nevoie numai de creier, telefon mobil, portofel și o altă cămașă, în caz că transpir. De obicei port un rucsac foarte ușor.
Îmi țin antifurtul și o pereche de pantofi la muncă fiindcă port „clip-in shoes” cînd pedalez. Cînd sa face puțin mai răcoare iarna, port chestii de spandex pentru brațe, picioare și cap. Nu este niciodată temperatură de îngheț în California de Sud.
Ce ştii despre cultura bicicletei din România?
Eu am plecat din București în 1991 și atunci bicicleta nu era la modă. M-am reîntors în 2003, tot nu erau prea mulți cicliști pe stradă. În 2008 am văzut mai mulți, dar nici o pistă de biciclete în afara celei aproape de Casa Presei.
Traficul în București e o nebunie și aerul e mult mai nasol decît era acum 10-15 ani. Aș zice că Bucureștiul este într-o situație foarte nasoală. Cînd eram tînăr mergeam pe jos la școală cu toți prietenii mei. Acum vin părinții în Range Rover și își aduc copiii la școală. Tot spațiul public din cartierul meu vechi (Colentina) este infestat de mașini, nu are omul pe unde să pășească. Mașini pe trotuar? Cînd o să ne oprim?
Ce îmbunătăţiri se mai pot face în LA privind infrastructura pentru biciclete?
Cel mai bun lucru care se poate face acum în Los Angeles este să se unească toate drumurile ciclabile existente. Unele ar putea fi extrem de utile pentru navetiștii care traversează orașul, în schimb majoritatea se opresc brusc unde nu te aștepți.
Departamentul de Transport din LA inventează scuze de 20 de ani de ce nu se poate face una sau alta, iar cicliștii s-au cam săturat. Cât de greu poate fi să dai o mână de vopsea pe asfalt?
De asemenea avem nevoie de legi antihărțuire pentru a proteja cicliștii de polițiști care, în cazul accidentelor, ar trebui să trateze cicliștii ca la Amsterdam: șoferul este vinovat până la proba contrarie.