Pegasul m-a depăşit pe mine, apoi eu pe el, apoi el pe mine şi eu am ajuns acasă. Mă miram cît efort făcea tipul pentru o viteză de vreo 8 km/h, dar îmi şi plăcea că nu renunţase la gentuţa albă de scule din spate şi la dinamul clasic.
Din cauza ploilor şi a maşinilor care curăţă străzile, dar şi din cauza camioanelor care trec prin oraş nestingherite, e plin de pietricele pe marginea drumului, exact pe unde se merge cu bicicleta. Trebuie mai multă atenţie şi viteză mai mică.
Cîinele a vrut să traverseze strada dar s-a răzgîndit şi s-a dat din faţa Pegasului şi a lui Kelly.
Scările sunt cele care duc la etajul 7, pe care le urc cu bicla în spate, pentru că nu încape în liftul unic de mic.
Esenţa acestor minunate descoperiri este în clipul de mai jos (nu durează mult, doar un minut):