Parcarea pentru biciclete vizavi de gara centrală a orașului Malmö pare pustie. Sunt doar cîteva biciclete așezate frumos în rasteluri. Este dimineață și nici pe străzi nu e aproape nimeni. Dar dacă te apropii de rasteluri, descoperi secretul: degeaba legi bicicleta de ele, țeava din față nu este continuă!
De altfel, suedezii și danezii nu sunt foarte preocupați de securitatea bicicletelor lor. Oamenii au acolo venituri mari și educație, deci furturile sunt rare. Le vezi bicicletele pe stradă, blocate doar cu antifurtul de la roata din spate, sau cu un lanț de șufă subțirel, care are ar face orice bucureștean biciclist să zîmbească.
Pistele largi și toleranța șoferilor fac din Malmö un oraș velo-prietenos. De multe ori am fost în autobuzul care se mișca încetișor în spatele unui biciclist. Era frig, dar ei sunt obișnuiți cu vremea asta și pedalează îmbrăcați ca de toamnă, ascultînd muzică la căști.
Mi-au plăcut momentele cînd pleca o ceată de bicicliști de la semaforul ce tocmai se făcuse verde. Ca un stol de rîndunele grăbite să străbată zările. Numai că aici zările sunt reprezentate de un oraș în care bicicliștii sunt respectați. Ca în Copenhaga, ca în Amsterdam, ca în Paris, ca în Europa. Ca în… București?