Aseară, la Marșul tăcerii 2012, se anunța ploaie. Am fost vreo 40 de oameni și am pedalat sub curcubeu. Casa poporului se vedea ciudat în zare, claxoanele șoferilor pe care-i deranjam pentru că rulam încet și pe două roți se auzeau difuz.
Numai sunetele automobilelor şi zgomotul fin al pedalelor s-au auzit ieri, la Marşul tăcerii. A fost o plimbare lejeră, fără grabă, spre liniştea bicicliştilor urbani din Bucureşti.
A fost o plimbare menită să atragă atenţia asupra pericolelor din trafic. Tăcerea a fost în memoria bicicliştilor pieriţi în accidente.
Pentru cei care şi-au pierdut viaţa, oriunde în lume, atunci cînd erau pe bicicletă. Pentru cei care au ales două roţi paşnice în locul a patru roţi riscante. De la bucureşteni, către lume.
