Nu înţeleg conflictele mocnite care există între diverse persoane care deţin asociaţii, persoane publice şi persoane care-şi doresc faima.
Pînă acum cîţiva ani, nu m-aş fi gîndit că se poate merge cu bicicleta în Bucureşti. Străzi îmbîcsite, lipsa pistelor speciale, agresivitatea şoferilor… Balconul mic, chiriile mereu schimbate etc. Dar dacă îţi place un lucru, treci la acţiune. Ţin bicicleta vertical în lift, zîmbesc frumos vecinilor cînd se aud zgomote cînd lovesc uşile cu ghidonul, o îngrămădesc pe balcon.
Îi admir pe bloggerii care se implică în probleme actuale şi îmi plac persoanele publice care susţin cauze „imposibile”. Folosesc orice ocazie de a mă aduna cu cei care cred în aceleaşi lucruri ca mine, care luptă încet şi discret pentru a schimba unele comportamente, gîndiri, legi.
De aceea am mers cu bucurie la pedalarea din Herăstrău de duminică, la apelul lui Cabral şi al lui Dragoş Bucurenci. Nu sunt prieten cu nici unul dintre ei, am schimbat două vorbe la Webclub şi alte evenimente mondene, dar asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu unele dintre iniţiativele lor. Nu sunt invidios pe popularitatea lor, pentru că nu a fost cîştigată decît prin muncă şi creaţie originală, nu pe scandal şi controverse, cum este cazul altor vedete. Mă bucură orice iniţiativă legată de promovarea bicicletei în Bucureşti, indiferent de la cine ar veni.
Este chiar îmbucurător faptul că ei îşi pun la bătaie reputaţia pentru a promova transportul ecologic în acest oraş urît şi prăfuit şi mă bucur că şi alţii (precum Vlad Petreanu) îi urmează. Dacă nici pe Cabral, Bucurenci şi Augustin Julea nu-i recunoşti în parc, atunci pe cine?
Mai concret:
– am înţeles, pedalarea de duminică a fost într-un parc unde nu e interzis să mergi cu bicla sau rolele. Dar a fost televiziunea acolo, ne-au văzut bucureştenii, s-a vorbit despre asta. Altcineva propune o altă acţiune, în 9 mai, în parcul IOR, unde e interzis accesul bicicletelor, chiar dacă nu mereu te opreşte gardianul. El face propunerea pe blogul lui Cabral, criticînd iniţiativa acestuia de duminică. După discuţii aprinse, Cabral pare că acceptă acţiunea din 9 mai, care va fi una ilegală, conform prevederilor legale privind adunările publice.
– există tot felul de asociaţii ale bicicliştilor şi ecologice, dar nu prea se înţeleg între ele. Asociaţia Bate Şaua să Priceapă Iapa organizează mai ales acţiuni pentru bicicliştii profesionişti (cum este turul pe litoral), care nu prind la bucureştenii biciclişti începători şi nici la bloggerii care abia şi-au luat biclă. Deci o nişă, am înţeles, au treaba lor. Dar de ce să critici iniţiativele asociaţiei Mai Mult Verde, pe baza unei antipatii pe care o ai faţă de preşedintele ei? Eu am fost singurul care a îndemnat lumea la pedalarea din parc, pe grupul de discuţii al asociaţiei Bate Şaua, iar singura replică a fost a unei persoane importante din asociaţie, care şi-a reiterat nemulţumirile la adresa lui Bucurenci. Stai puţin, care era scopul nostru, bicicleta sau conflictul personal? În plus, Bate Şaua nu are ceva ce Mai Mult Verde are: relaţii publice. Sunt necesare în ziua de azi, ajută la promovarea acţiunilor tale, asigură vizibilitate în mass-media.
– un alt conflict, care însă nu se manifestă deocamdată, este cel dintre bikerii cu biciclete de minimum 1.000 de euro şi tot felul de dotări nemaivăzute şi cei de oraş, cu biciclete recondiţionate sau cumpărate de la Cora. Cei inteligenţi pot înţelege că sunt publicuri diferite, că eu merg cu bicicleta prin oraş pe părţile asfaltate şi nu m-aş aventura niciodată pe teren accidenta, pentru că nu-mi permit bicicleta şi burta. Deci nu înţeleg condescendenţa primilor faţă de cei din urmă, manifestată pe bloguri, pe grupuri de discuţii şi uneori pe stradă (f. rar, ce-i drept).
– în registrul comic, mi-a plăcut conflictul închipuit dintre Cabral şi Piticu. Cel din urmă a înscenat accidentarea biciclistului Cabral, pe trecerea de pietoni. Faptul că se vorbeşte despre asta, chiar şi la nivel de glumă, atrage atenţia asupra faptului că bicicliştii bucureşteni au nevoie de spaţii delimitate şi practicabile în care să-şi desfăşoare activitatea ciudată.
Eu zic, în naivitatea mea: decît conflict, mai bine cooperare între asociaţii şi bloggeri, pe tema transportului alternativ. Şi să se vorbească despre asta în blogosferă, de bine sau de rău. Aşa am învăţat eu la şcoală, că polemica naşte acţiune, atît timp cît se respectă bunul-simţ şi fair-play-ul.