Trei poveşti cu bicicloanţa, de azi:
- La Bikezone, de unde mi-am luat iubită nouă metalică azi, a venit un MTB-ist exact cînd mi se monta Kelly-ul. Băiatul a probat frînele şi ne-a povestit umilinţa simţită cînd a trecut unul cu bicicletă de oraş pe lîngă el. Deci comparaţie între transpiraţie şi relaxare, efort şi bucurie, angajament şi îndemn, toate în favoarea celui cu bicla de oraş. Cînd ai roţi de 28, cadru de 22, roţi subţiri, ţi se spune biclă de oraş şi mergi. Cînd ai MTB, suferi pe şosea pînă ajungi la munte. La Braşov, probabil.
- Tot la Bikezone, au venit doi veterani cursieri. Ăla mai tînăr (vreo 60 de ani) a zis că a facut cu ăla mai în vîrstă (72 de ani, aşa a zis ăla mai tînăr) vreo 170 de kilometri azi. Venise să ia nişte camere noi. În afară de cursiere, nu aveau nimic la ei. Ţineau banii, camerele şi cheile în buzunarele din spate ale costumului ergonomic. Hm…
- În seara asta, cînd Obae mă aducea acasă de la OC, am oprit la semafor. Pe trotuar, doi puşti pe bicle. Au oprit şi ei la roşu şi se făceau că ambalează motoarele la biciclete. La verde, au plecat amîndoi bucuroşi.
Trei am zis, trei au fost, nu?