Categories
De toate

Poezie cu pedale – comentariu literar

Lui Radun Gabor i se pare că iubirea este ca mersul pe bicicletă şi a făcut o poezie pe ideea asta. Iată un fragment:

Cineva îmi şoptise
ca iubirea e ca mersul pe bicicletă
trebuie să-ţi menţii doar echilibrul
fără să priveşti înapoi
confecţionasem din inimă o şa
învelită-n foiţe de staniol
am spus
încalec-o
te ţineam de la spate
fără să ştii
o dată ţi-am dat drumul
mergeai singură
mă uitam după tine
pedalai pedalai pedalai
fără să priveşti peste umăr.

Citiţi toată poezia.

Mi se pare că poate fi şi o lecţie bună de mers pe bicicletă. Se ştie că-ţi poţi pierde echilibrul dacă priveşti peste umăr în timpul mersului pe biclă. Aş avea o obiecţie privitoare la învelitul şeii în staniol. Deşi respinge bine căldura, poţi aluneca uşor în mers. De acord cu ţinutul de la spate al celui care vrea să înveţe să meargă cu bicla. Îi dai la început siguranţa că-l ţine cineva, apoi îi dai drumul fără să-şi dea seama, dar rămîi în apropiere.

Mie mi-a plăcut poezia şi cred că poate rămîne aşa, chiar dacă pe site-ul Poezie.ro există unele sugestii de schimbare a versurilor.

De fapt, unii încă se mai întreabă cum de ne ţinem echilibrul pe acest angrenaj metalico-plastic pe două roţi. Pe site-ul Ştiinţa Azi, cititorii îşi spun părerea despre acest mic miracol al fizicii.