Cîteva gînduri aproape la cald, după un somn destul de scurt:
Am fost în jur de 100 de bicicliști la ediția a doua a Ciclopromenadei nocturne pe care am inițiat-o în 7 spre 8 august. N-am putut să număr, dar cineva spunea că au fost exact 86. Nu toți erau la terasă, așa că erau doar cîteva mese ocupate de participanții la ciclopromenadă și erau mulți bicicliști în jur care așteptau momentul plecării. Am făcut să circule o listă de contacte pe care încă n-am procesat-o, dar oricum nu a trecut tabelul pe la toți participanții. Pe la 1.35 am dat startul, care a fost cam așa:
Evident, șirul indian regulamentar a fost transformat în vreo 3 rînduri de biciclete încă de la început. Ne-am permis să ocupăm o bandă, fără să supărăm șoferii (au fost cîteva claxoane, dar păreau de apreciere).
Ne-am spart în cîteva plutoane, astfel încît unii au ajuns mai repede la Casa Presei și s-au întors să ne întrebe de sănătate. La Casa Presei am ținut un discurs înălțător pe care nu l-au auzit decît vreo cîteva persoane. N-am ajuns la nici o concluzie.
Întoarcerea a fost haotică, în sensul bun al cuvîntului. Unii prin parc, alții pe piste, pe ambele sensuri. Unii au cedat și s-au oprit la un fast-food de la capătul tramvaiului 41. Oricum, ne-am regrupat o parte la Aviatorilor și am continuat drumul spre centrul istoric, pe Calea Victoriei. Cred că asta a fost partea cea mai lejeră de pe traseu, pentru că s-a mers cu un ritm constant și am putut vorbi în timp ce pedalam.
Cei 30 care rămăseseră au ocupat o terasă dintre multele din centrul istoric plin de moloz. Restul e tăcere, dar tot voi reveni cu detalii foto și video.
Data viitoare mergem escortați de poliție ?