Bicicleta nu a fost ocolită de cultura populară şi, deşi în muzica românească apare sporadic, am găsit cîteva producţii remarcabile.
Începem cu Gil Ioniţă, care ne roagă să-l lăsăm să meargă pe bicicletă. Un cîntec cu versuri postmoderne, dar şi cu apeluri la problemele actuale – încălzirea globală, dispariţia resurselor naturale etc.
[audio:gil.mp3]Despre bicicletă vorbesc şi Veselovschi şi Enache în piesa „Cu bicicleta la şosea”. O piesă de pe vremea lui Ceaşcă, atunci cînd maşinile mergeau alternativ, în funcţie de numărul de pe plăcuţe. „Şi dimineaţa-i cel mai frumos decor / Că-ncepe viaţa în ritmul roţilor” – cum să rezişti la asemena imagini lirice?
[audio:veselovschi.mp3]Intrăm în zona semimanelistă, cu un cîntec despre relaţiile dintre biciclişti şi poliţişti. Este o piesă dedicată lui Mitică Petcu de la Circulaţie. Îţi trebuie ceva răbdare şi urechi de oţel să poţi asculta, dar e o melodie cu învăţături pentru tinerii biciclişti. Tipul nu avea buletinul la el şi se uita după fete cînd pedala şi i-a făcut semn chiar fetei poliţistului. În afară de asta, nu mi-am dat seama ce infracţiune se produsese. Mi-a plăcut asta: „- Puştiule, te-am amendat / – Dar nu sunt şofer!”.
[audio:maneaua.mp3]Nu ştiu cine e Ciro de Luca, dar el spune în piesa „Merg în viteză” că-i plac sarmalele şi să dea la pedale cu vîntul în freză. E gigolo de profesie, dar nu şi-a luat maşină, nu are casă şi merge la femei pe bicicletă.
[audio:ciro.mp3]Bănuiesc că mai există şi alte melodii inspirate de bicicletă în muzica românească, dar aceste piese n-ar trebui să lipsească din lista de ascultare a unui biciclist care se respectă. De fapt, unele ar putea să lipsească…