Mi se pare că bicicleta e o responsabilitate a biciclistului, nu a autorităţilor. Aşteptăm în van reacţiile autorităţilor locale, ele nu vor face nimic util pentru biciclişti vreodată. Esenţa establishment-ului este de a-şi păstra poziţia dominantă. În plus, trăim într-o lume comercială, dominată de acorduri mai mult sau mai puţin legale între stat şi companii.
De ce ar veni autorităţile locale în întîmpinarea cetăţenilor şi nu a companiilor care distribuie automobile în România? În fond, de la a doua categorie vine banul gros atunci cînd umpli oraşul de parcări sau cînd creezi facilităţi de achiziţie a conservelor cu motorină şi sistem audio 5.1.
Programul Rabla la automobile te încurajează să-ţi cumperi o maşină nouă. Dacă aş fi şef peste un oraş atît de poluat ca Bucale, nu numai că n-aş încuraja asta, dar chiar aş introduce o mulţime de interdicţii privind circulaţia automobilelor, cel puţin în centru. Dar nu sunt. Sunt rare situaţiile cînd ai nevoie de maşina personală în interiorul oraşului. Un transport în comun eficient rezolvă problema şi ne mai trebuie cîteva camioane care să aprovizioneze magazinele. Cam atît. Dar nu vreau să schimb nimic în bine, pentru că ţin prea mult la ţara care m-a născut.
De aceea în nici un caz n-aş fi de acord cu un program Rabla al bicicletelor. Nu numai pentru că n-ai nevoie de Electra sau mai ştiu eu ce bicicletă ca să te deplasezi pe două roţi, dar şi pentru că asta ar demonstra că românii gîndesc în termeni de eficienţă şi ţin să evolueze. Eu nu vreau însă ca poporul meu să facă asta, pentru că, fără atitudinea antiecologică a autorităţilor locale de la noi, n-am mai fi unici cel puţin în Europa.
Pledez pentru păstrarea stării de fapt, pentru lipsa iniţiativelor eco şi pentru transportul numai pe patru roţi. Astfel vom avea cu ce ne mîndri în lume, în lipsa creaţiei culturale şi a cercetării ştiinţifice.