Prima mea postare pe Bicla.ro este dedicată Ciclopromenadei nocturne, acest eveniment care a reunit mulţi nebuni frumoşi. S-a petrecut cu voia voatră, a noastră şi a lor de 3 ori în 2009 şi o dată în 2010. De 3 ori underground şi o dată legal. Şi de acum doar legal.
Dacă aţi şti voi cei care staţi acum în casă, vă uitaţi la un meci, jucaţi Farmville sau omorâţi tastele dând Follow / Add / RT sau pur şi simplu îi înjuraţi pe aleşii-nealeşii neamului, ce frumos e atunci când muuulţi biciclişti (30, 100, 500, 200) se alătură unei idei simple: aceea de a se plimba sub clar de lună. Ca un mod prin care se manifestă spiritul civic, atât de absent şi de multe ori confiscat, la noi, în România.
Cifre. Metafore. Acţiune.
Am folosit multe cifre până acum şi voi continua. Din cele 4 ciclopromenade, două au avut loc în cadrul ONGFest – Festivalul Naţional al ONG-urilor din România; adică fix în inima societăţii civile. După cea din 11 septembrie 2009 (la 8 ani de la atentatele teroriste), unii dintre noi am fost zguduiţi, dar ne-am revenit şi am ţinut să o aducem din nou, tot în cadrul ONGFest.
Negocierile au început în fosta casă a lui Camil Petrescu, unde îşi are sediul una dintre asociaţiile participante la festival. Au continuat pe mai multe fronturi şi au reuşit în cele din urmă să pună capăt la ultima noapte de război şi să facă loc nopţii de dragoste (cu începere ziua şi sfârşire noaptea) – Ciclopromenada nocturnă din 7 mai 2010.
Poliţia şi autorităţile nu trebuie să fie duşmanii noştri sau cei cu care ne războim. Trebuie să îi facem să înţeleagă că noi vrem dragoste şi o vrem noaptea pentru că e mai liber în oraşul sufocant. În acelaşi timp, nu vrem să ne înghesuim pe piste atunci când avem o acţiune organizată (pentru că acelea nu sunt piste – sunt linii desenate, periculoase şi inadecvate). Trebuie să înţelegem, să recunoaştem atunci când greşim, să ne asumăm greşeala şi să colaborăm pentru a construi acel sistem de care cu toţii avem nevoie.
Curaj, voinici!
Nu e doar dragostea noastră nebună, a bicicliştilor, trebuie să fie dragostea tuturor. Şi ea să rămână o formă de manifestare a spiritului civic. Pentru că Bucureştiul va respira altfel atunci când va fi împânzit de biciclişti urbani.