Mare bucurie, mare. Sâmbătă am luat parte la întâlnirea anuală a cicliştilor, un eveniment taaaaare frumos, organizat de Ciclism.ro. Nu a fost un concurs, fiecare având posibilitatea să meargă în ritmul lui – mai repede sau mai încet, în tandem, cu copiii, cu soţia/soţul sau cu iubita/iubitul. Eu am fost în echipă cu băieţii de la Smart Atletic (Vlad şi Ionuţ).
Ne-am cazat în Cârţişoara (satul natal al lui Badea Cârţan), la tanti Mihaela şi nea Ionel (care ne-au primit foarte bine), iar sâmbătă dimineaţă ne-am alăturat celor peste 300 de biciclişti care au urcat Transfăgărăşanul până la Bâlea Lac. Au fost în total vreo 70 de km (dus-întors).
Pentru mine a fost prima urcare. Tranziţia de la ciclismul de oraş la urcări cu bicicleta a fost una bruscă, nu ca tranziţia politică, economică, socială şi cum mai vreţi voi, prin care trecem în ţară cu frâna apăsată din ’89 încoace.
Traseul a fost de vis, ceva ce recomand oricărui biciclist urban (amator) să facă măcar o dată în viaţă. Eu mi-am promis că nu voi lipsi de acum de la nici o ediţie a întâlnirii anuale Ciclism.ro. Am cunoscut câţiva oameni de toată isprava, am mers atât pe biclă, cât şi pe lângă (ultimii 5-6 km sunt greoi), am dârdâit la Bâlea Lac (unde lumea se poza cu petece de zăpadă), am coborât în mai puţin de o oră fără să dau măcar o pedală (urcasem în 5 ore).
Ioana a fost foarte hărnicuţă; a pus şi ea o galerie foto cuprinzătoare la Picassa.
Rămâne însă şi un mister/gust amar. Nu am înţeles un lucru. Pe asfalt am întâlnit scris de mai multe ori nişte nume: LEGSTRONG, AMERICANU şi OLTEANU. Ce vrea să fie asta? Personal branding sau pur narcisism (ca să nu spun altfel)?
Din punctul meu de vedere (şi rog a fi contrazis dacă greşesc), nu eram la Turul Franţei, nici la Turul României şi nici măcar la o competiţie, ceea ce înseamnă că acele apariţii denotă un prost gust specific românesc şi nu sunt mai departe de numele zgâriate sau „sculptate” de unii pe stânci: „Ion”, „Gheorghe”, „Nelu+Lenuţa=Love”.
Da, m-a obosit puţin această urcare, dar a meritat din plin efortul. A doua zi, dis-de-dimineaţă am plecat spre Reci, la triatlon. Despre această parte voi povesti în curând, tot aici, la Bicla.ro.
Pe aceeaşi temă: Transfăgărăşan pe cursieră, povestit de Vlad Marinescu