Categories
Poveşti

Anton Duma, pelerin pe două roţi: “Visez la asta de cînd aveam 4 ani”

Patru oameni s-au întîlnit azi cu Anton Duma, un ciclist care a colindat Europa în lung şi-n lat şi care a jurat iubire pasiunii pentru bicicletă sub Turnul Eiffel. Anton se bucură de fiecare dată cînd are ocazia să-şi depene poveştile.

“Frumos e Bucureştiul ăsta!”, exclamă el uitîndu-se la Palatul Parlamentului, cu spatele la mesele de ping-pong din Parcul Izvor, locul anunţat pentru întîlnire. Dacă ar fi venit de la un străin constatarea, nu mi s-ar fi părut exagerată. Dar venind de la Anton Duma, un român care a făcut de două ori turul Europei şi care se află acum în turul României, ştiu că nimic nu e ceea ce pare a fi.

Antreu

Suntem patru persoane în jurul lui şi Anton deja turuie, povestindu-şi drumeţiile pe două roţi. Spune că nu i-au plăcut pistele prin alte ţări, pentru că-l duceau prin zone care ocoleau localităţile. Pe de altă parte, el crede că România se vede altfel din şa. Îl putem crede pe cuvînt, pentru că nici unul dintre noi nu a îndrăznit să lase totul în urmă pentru a porni la pedalat prin ţări străine, aşa cum a făcut el.

Facebook de cicloturist

La o terasă din “centrul istoric” al Bucureştiului, Toni ne arată “Facebook-ul” său: o agendă albastră plină de însemnări făcute de oamenii pe care i-a cunoscut pe traseu. Mai are vreo două la fel. Din loc în loc, ştampile de la benzinării, magazine, asociaţii, puncte comerciale sau de interes care i-au marcat astfel pelerinajul în mod oficial.

Am spus “pelerinaj”? Ei bine da, în unele ţări Anton a fost considerat pelerin, pentru că oamenii au nevoie de explicaţii privind motivaţiile sale. Aflu de la el că există chiar un fel de carnet de pelerin. Cei care merg spre Santiago de Compostela au un astfel de carnet şi li se marchează fiecare punct prin care trec. La sfîrşit, li se oferă o diplomă. Anton a pierdut însă acel carnet imediat ce l-a primit. Nu asta e important pentru el.

Motivaţii sau lemne de foc

Am constatat că am bani cît să-mi iau lemne de foc sau să plec în călătorie cu bicicleta. Am ales a doua variantă.

A plecat cu aproape 100 de lire în buzunar. A dormit în cort, la localnici care s-au oprit să-l întrebe de sănătate sau la pensiuni foarte ieftine. A muncit pe parcurs pentru mîncare şi pentru a cîştiga banii necesari continuării turului. Au fost momente cînd nu ştia cît va mai rezista. Au fost nopţi în care s-a trezit cu bidonul de apă îngheţat şi cu fermoarul cortului blocat din cauza gerului.

N-am renunţat niciodată. Eu visez la asta de cînd aveam patru ani.

La un moment dat, l-au ajutat cei de la Maros Bike. De vreo două ori au fost oameni care i-au transferat ceva bani în conturile pe care le are deschise. A mai primit prin poştă de la prieteni cîte un aparat foto compact sau cîte un accesoriu pentru bicicletă. S-ar bucura să aibă pe cineva stabil care să se ocupe de blog, de contul la Facebook şi de cel de la Picassa, pentru că el nu are mereu acces la Internet în drumurile sale.

Dar chiar, de ce face Anton una ca asta? Şi alta la fel şi a treia asemănătoare? Nu ştie să răspundă exact la această întrebare, dar şi-ar dori să adune mărturiile din “Facebook”-urile sale într-o carte. La un moment dat, o companie responsabilă social s-o îndura să rupă 2.000 de euro de la gura zgîrie-nori-ului pentru a-i tipări cîteva exemplare, aşa, pentru a testa piaţa.

Călătoria cu bicicleta te fortifică.

Omul trebuie să redescopere bicicleta.

Şi pe ploaie există viaţă pe bicicletă.

Sunt vorbele lui. Anton Duma le spune firesc, deşi ale sună straniu în urechile şi mintea urbanului modern. El nu strînge semnături pentru o cauză ecologică, dar îşi dă seama că pedalarea e unul dintre cele mai ecologice moduri de transport de azi. Nu se teme de ploaie şi zăpadă, dar îi e uneori frică de trăznete. Nu se opreşte cînd sîngerează sau cînd nu-l mai ţine un picior, dar se bucură de un adăpost cald şi o masă caldă. Aşa e Anton, un “nebun fericit”, cum îi place lui să se descrie.

Misticism sau redescoperirea sinelui

Anton Duma a tot folosit adjectivul “normal” în timpul discuţiei noastre, dar nu pentru a se delimita, ci pentru a se explica. Este de înţeles: atunci cînd multă lume te crede “nebun”, ai nevoie de resorturi interne, inclusiv lingvistice, pentru a continua. Dar Anton nu se plînge de lipsa sprijinului. Spune că sponsorii lui sunt oamenii pe care i-a întîlnit în Europa, sunt rudele şi prietenii, cei care-l sună să-l mai întrebe de sănătate, să-i mai trimită un mic pachet.

Sunt multe revelaţii în drumurile lui, sunt întîmplări care ar putea fi calificate drept coincidenţe. Sunt oameni întîlniţi în drum, mulţi, unii care au încercat să-i facă şi rău. Dar acest cicloturist din Bacău le lasă pe toate să vină spre el şi le evaluează pe rînd: pe asta o iau cu mine, pe asta o uit. Scopul este să-şi împlinească visele şi să poarte un mesaj cu el, sintetizat într-o abreviere proprie: PACE (Prietenie şi Armonie printr-o Călătorie Ecologică).

Dar nu săriţi, Anton Duma nu e bivolarul pe două roţi, nu e dalailama-ul din Carpaţi. E un om simplu, care vorbeşte cu plăcere despre lucrurile prin care a trecut, care bea o bere cu prietenii cînd are ocazia, care “pipă” cîte o ţigară din cînd în cînd. E conştient de defectele sale, dar, cînd e în şa, toate astea se combină cu multele sale calităţi şi-i dau viteză.

Poveştile lui Toni

  • Cum în Paris a cunoscut un clovn pe stradă, care s-a dovedit a fi un român din Iaşi. L-a dus să mănînce gratis de cîteva ori în capitala Franţei.
  • Cum poliţia spaniolă l-a oprit cînd pedala pe ploaie, să-l întrebe dacă totul e în regulă. El a părut surprins de întrebare, le-a zîmbit şi şi-a continuat drumul.
  • Cum în Albania patru tipi au încercat să-l atace pentru a-l jefui de valorile pe care nu le posedă. L-a salvat un şofer care a oprit şi a stat cu el pînă s-au îndepărtat tîlharii.
  • Cum în Spania a fost invitat la un grătar de o familie de români, sub un pod. Au desfăcut în cinstea lui o sticlă de şampanie pe care o păstrau pentru Revelion.
  • Cum la Reşiţa o femeie care scotea un ban cîntărind oamenii pe stradă s-a dus să cumpere o ilustrată. I-a cerut autograful, pentru a-i trimite cartea poştală fiicei sale, care-l ştia de la TV.
  • Cum în Udine a fost găzduit de un bărbat care i-a povestit că a visat de cîteva ori că va trece pe la el un om pe bicicletă. În fiecare dimineaţă se uita pe stradă pentru a vedea dacă nu cumva aceea e ziua prevestită.

Libertatea de pe frunte

Turul României l-a început în 1 septembrie, de ziua lui, a fost un cadou pe care şi l-a oferit. Cu o mîhnire care cred că e sinceră spune că-i pare rău ca n-a primit cadouri, ca în alţi ani. Tot în el este umanitatea, atunci cînd crede că ea nu există în jur.

Acest om este senin, se încruntă numai cînd soarele îi bate în ochi. Este bronzat în jurul ochilor, aşa cum sunt cicliştii de performanţă, obişnuiţi să poarte ochelari de soare. Vorbeşte despre libertate, abandonarea trufiilor urbane şi întărirea sistemului umanitar. Par lucruri disparate, dar cînd le spune Anton parcă toate se leagă.

Am eu un secret, dar nu-l spun acum. Poate într-o carte, cînd oi reuşi să o public.

“Şi în carte poţi spune la sfîrşit că nu acolo e secretul, ci în filmul care va apărea”, fac eu o glumă. Dar Anton Duma nu mă mai aude, se uită fix spre norii gri ai Bucureştiului. Mie mi se pare că şi acela e un răspuns.

Ce poţi face pentru Anton

  • Îi poţi administra blogul de pe Blogspot: aranjarea textelor, prelucrarea pozelor, inserarea codurilor video etc.
  • Îi poţi organiza colecţia de poze pentru Picassa şi îi poţi administra contul de Facebook.
  • Îi poţi dona lei sau euro în conturile: UNICREDIT TIRIAC BANK, Duma Porondi Cecilia, COD BIC BACXROBUXXX, COD IBAN RON RO74 0000004599787000, EURO RO47 0000004599787001
  • Îl poţi pune în legătură cu un sponsor pentru a-şi tipări viitoarea carte.
  • Îi poţi reîncărca o cartelă PrePay (detalii privind numărul în curînd la Bicla.ro).
  • Îi poţi aranja o cazare sau o masă în România sau în străinătate, atunci cînd e plecat.

Îi mulţumesc lui Alex Burlacu pentru şansa de a-l întîlni pe Anton Duma şi pentru articolul de la Biciclistul.ro !

Anton Duma a fost la Radio România Actualităţi şi a stat la poveşti cu cei de la blogul Pe bicicletă. Citiţi articolul şi ascultaţi înregistrarea.

Despre Anton Duma:

Bicla.ro

Biciclistul.ro

Facebook

Blog

Picassa

Radio România Actualităţi: articol 1, articol 2, articol 3

6 replies on “Anton Duma, pelerin pe două roţi: “Visez la asta de cînd aveam 4 ani””

E si asta o forma de parazitism social…De ce ar trebui eu sa-i incarc cartela sau conturile?
Salveaza umanitatea? Planeta? Lucreaza la tratamentul cancerului? Intretine case pentru orfani?
Lasati-l, mai bine, sa munceasca din cand in cand pentru a-si intretine pasiunea! Satisfactia ii va fi mai mare decat sa-l transformati intr-un cersetor.

Îmi oferă poveşti interesante şi o senzaţie de libertate pe care eu poate nu o voi cunoaşte pe propria piele niciodată. Îmi e de ajuns şi aş dori să-l recompensez. Eu sunt cerşetorul, cer poveştile şi senzaţia.

:( Of, imi pare asa de rau ca n-am mai putut sa ajung la intalnire(cineva drag a avut probleme de sanatate serioase). Imi doream foarte mult sa-l cunosc si sa-l ascult.
Multumesc pentru acest articol, ma apropie putin mai mult de intalnirea de duminica :)

Toate bune si frumoase, e viata ta faci ce vrei cu ea. Si mie mi-ar place dar datorita faptului ca am o familie si anumite responsabilitati nu pot face ceva de genul. Da nu- bai, nu ma plang.
Ma bucur pt tine, e beton pana la un punct. de ce trebuie eu sa-ti dau bani?
Ca tu pedalezi? Bag frate dar de ce cersesti, bine asa mai voalat dar tot cersit se cheama. In viata e simplu vrei sa facei ce? daca ti-o permiti o faci daca nu nu. dar nu ceri bani de la altii decat pentru scopuri umanitare…Esti barbat, esti sanatos de ce ceri bani de la altii. mi-ar fi rusine…

Comments are closed.