Categories
Bicle Poveşti

Spiţa românească face gamba frumoasă

Cadrul se ajustează, roţile se mulează, lanţul se prelinge pe dorinţele clientului. Într-un mic atelier bucureştean, doi tineri de nădejde îţi asamblează bicicleta de vis. Să-i descoperim puţin.

În peregrinările feisbuchiste, mi-a atras atenţia un nume : Spiţa Romanian. Cum creierul e pus pe alarmă cînd găseşte cuvinte din gama bicicletei online, am sărit să le văd site-ul şi cu e-mail-ul i-am atacat .

Doi băieţi meşteri în ale cadrelor şi pinioanelor lucrează într-un mic atelier din Bucureşti, spre desfătarea celor care ştiu să aprecieze o biclă migălită . Unul dintre ei este art director freelancer, celălalt absolvent de masterat în design. Conform autocaracterizării lor, se numesc “X şi Y” şi au “între “15 şi 30 de ani”. Cert este că ei “îşi doresc mult ca mişcarea cu roţi din Bucureşti să crească, o dată cu respectul şi cu sexyness-ul”.

Sper că voi veţi afla mai multe despre aceşti fraţi Wachowski ai bicicletelor, cînd veţi merge să vă luaţi de la bicicleta gata asamblată. Iată ce am putut scoate eu de la ei, în acest mic interviu la obiect .

Cînd a început să se învîrtă Spiţa românească?

Am început Spiţa în iunie 2009, când am mers la Cluj la un copil în pod şi-am cumpărat câteva cadre şi ruginituri. Banii au venit dintr-un ultim salariu şi ceva freelance din advertising. Nu pot să îţi spun ce investiţii am făcut, s-au supt bani o dată cu trecerea timpului.

După drumul la Cluj voiam doar să îmi fac eu o biclă tare dar a început să miroasă bine tot oţelul şi toate fiarele, se contura o îndeletnicire foarte cinstită.

Ce crezi despre bicicletele cu pinion fix?

Bicicletele cu pinion fix sunt foarte compacte, sunt cumva puritatea unei biciclete, pedalatul originar, pentru că pe vremuri nu exista freewheel , evident. Nu practicăm asta cu o mare veneraţie, aşa cum se face în Milano sau Londra, dar ocazional produce o senzaţie foarte bună.

Ce marcă preferată de biciclete ai?

Să identific o marcă preferată ar însemna că pot să identific un film preferat, deci nu. Sunt foarte diferite bicicletele, definesc multe stiluri, multe nevoi, chiar dacă, până la urmă, o bicicletă doar te poartă, uşor. Mie, intervievatul, spre exemplu, mi-ar plăcea să am un Ciocc tsx.

Care e profilul clienţilor voştri?

Oamenii care iau de la noi sunt oameni curioşi, preocupaţi de estetic, de sine, intră sau reintră în vraja ciclismului de orasi, îşi fac treaba şi se desfată pe străduţe.

Ce profit aveţi de pe urma vînzărilor?

Profit bănesc, în momentele dibace ne acoperă chiriile.

Cine şi de ce dă nume bicicletelor pe care le asamblaţi?

Unul dintre noi sau amândoi, când îi băgăm ciocane acolo. E cam ca la ţară, tot mergând cu vaca la păscut, până o scoţi la vândut în târg, ai nevoie să o strigi într-un fel, să fii aware de ea. Ca poşetele sau ceva.

De ce ar da cineva în jur de 1.500 de lei pe o bicicletă şi nu 300-400 de lei?

Mă pun eu în situaţia de cumpărător, cum am şi fost înainte de a face bicle. Voiam să iau o bicla de oraş, care să fie un pas mai aproape de mine decât MTB-ul din copilărie. Am luat o bicla la mîna a doua, de la un tip din Timişoara, pe care am plătit 1.000 de lei, un Bergamont pe care apoi l-am vândut şi am lipit banii la Spiţa.

Nu este o întâmplare că afinitatea pentru bicicletele subţiri şi agile a venit tocmai de la prietenul partener, nou intratul designer de obiect venit din Newcastle. Ne-am întâlnit acum vreo trei veri şi el mergea pe o cursieră foarte agilă, iar eu eram pe Bergamont-ul meu. Mi s-a părut că e un excentric pe roţi de 23 de inch, nu prea eram de acord. Apoi, ca-n viaţă.

Să dau şi răspunsul, că am divagat:

Bicicletele entry level ajung până la 2.000 de lei în oraş şi costă ca marketing, ca brand, ca şi un procesor de PC, costă cutia aia printată cu dragon. Biciclete la 300 – 400 de lei sfătuiesc să cumpere oricine vrea produs de serie, cui nu-i pasă de material.

Când faci o cumpărătură, într-o eră a ofertelor variate, trebuie să alegi ce ţi se potriveşte. Dacă te plimbi mai pe genul weekend în parc, da, ia-ţi de 300 – 400 de lei. Dacă ţi se pare că e mult 1.500 – 2.500 de lei, da, ia ceva ce se potriveşte buzunarului tău, frecvenţei cu care te plimbi cu o bicicletă, aşteptărilor estetice etc. Anul 2010 şi creşterea în număr a anilor respiră varietate.

Care biciclete sunt cele mai potrivite pentru Bucureşti?

Sunt bicicletele cele mai potrivite pentru fiecare omulan. Preconcepţia cum că o bicicletă cu roţi subţiri nu e potrivită pentru gropile locale este hazardată. Se merge bine mersi, dacă ştii când să ai bun simţ, dacă eşti atent, dacă înveţi să anticipezi şi eşti cu băgare de seamă. Demaraj rapid, te poţi strecura. La mai mare pentru un context bun de pedalat un oraş, pentru noi tonţi!

Bicicletele voastre sunt de fiţe?

Nu sunt biciclete de fiţe pentru ca nu costă 1.500 de euro şi nu au nişte accesorizări de fiţe, nu au poleieli de aur şi nici dinţi cu diamant. Nu sunt de fiţe pentru că nici noi nu suntem de fiţe, ne-ncălţăm frumos cu adidaşi.

Ce biciclete aveţi voi?

Eu merg pe un single speed Koga, chiar, îl cumperi? Şi mai merg şi pe câte altceva. Colegul, genul organizat, merge pe o cursieră Philippe şi el se bagă mai pe scandal în trafic, eu i-am zis.

Vă veţi face site de e-shopping?

Nu se pretează, că nu facem bicle pe bandă rulantă şi e dur neprietenos:  bagi acolo click la tickbox, bagi pay la paypal. În schimb anunţăm şi o bicicletă la vîndută la Târgu Mureş via Iaşi şi o bicicletă la vîndută în UK via Ebay. Comunicarea însă se va imbunătăţi şi va varia, încît o sa avem şi noi glumiţe în program.

Mai ai ceva de spus în apărarea voastră?

De când a venit Söze (l-am anunţat şi pe Facebook), am devenit conştient de ceva ce se profila oricum la noi în curte. În ţările civilizate a ajuns să se plătească extra money pentru materiale reciclabile, pentru lucruri şi resurse protejate, pentru a conserva şi a respecta.

Fără să ne încadrăm pe label eco, noi suntem amândoi în viaţa personală şi în Spiţa doi oameni care au grijă cu consumul de plastic, for real . Până la urmă, de multe ori salvăm nişte fiare vechi şi le facem să aibă viaţă, să mişte gamba.

Spiţa românescă în spaţiul virtual:

Site-ul oficial şi panou de prezentare

Contul de Facebook

One reply on “Spiţa românească face gamba frumoasă”

Comments are closed.