A ajuns să-mi fie foarte drag acest rastel instalat de Cicloteque anul trecut. Mititelul nu e niciodată liber, deci nu-şi îndeplineşte rolul de sprijinitor al bicicletelor. Acestea sunt de obice legate în faţa intrării principale, de gardul din lemn sau de balustrada rampei de acces pentru persoanele cu handicap.
Azi mi-a venit să plîng cînd l-am văzut înghiontit de două automobile fără suflet şi de un scuter băgăcios. L-aş fi luat acasă, să-l spăl, să-i cînt ceva şi să-l alin punîndu-mi bicla să se odihnească pe el.
Oare ce urmează, o, sărmane rastel, cine-ţi va mai bloca fiinţa? Un tir? O căruţă cu fîn? Un tren?