Am estimat numărul bicicliştilor din Bucureşti pe baza estimării oficiale a poliţiei şi a participanţilor la diverse plimbări în grup. Evident, nu puteam să nu pomenesc despre Ciclopromenada nocturnă şi lipsa infrastructurii pentru biciclete în Bucureşti.
Articolul integral este la Impactnews.
Iată şi răspunsurile la întrebările reporterei, din care multe lucruri n-au mai încăput în articol:
Cum a început proiectul Bicla.ro? Cum v-a venit ideea?
Prin 2008 mi-a venit ideea de a scrie pe blogul personal – cyberculture.ro şi despre biciclete. Am clasificat post-urile respective separat şi anul acesta am creat un glob separat pe un domeniu separat. M-am gîndit că trebuie să aibă o identitate proprie, mai ales că tot mai mulţi oameni mă întrebau unde găsesc mai multe informaţii. Acum este cel mai scurt nume de domeniu specializat pe biciclete.
A reusit Bicla.ro să formeze o comunitate a bicicliştilor? Sau este mai mult o mişcare, un demers?
O comunitate începe să se formeze, dar nu datorită site-ului. Site-ul încearcă să adune informaţii despre folosirea bicicletei în oraş şi să creeze discuţii în jurul informaţiilor publicate. Să zicem că este unul dintre demersurile online din România care încearcă să încurajeze pedalatul în oraş în scopul transportului.
De cand a fost lansat proiectul bicla.ro şi pînă în prezent, ce impact a avut asupra folosirii bicicletei ca mijloc de transport pentru bucureşteni?
Nu pot măsura foarte bine acum ce influenţă are site-ul, dar m-am bucurat să aud în cîteva cazuri că oamenii şi-au cumpărat biciclete sau au reînceput să pedaleze deoarece au vrut să participe la plimbările în grup promovate la Bicla.ro şi mai ales la seria de ciclopromenade nocturne.
Cîţi participanţi are un eveniment organizat de bicla.ro? Bicicliştii preferă concursurile sau plimbările?
N-au fost foarte multe plimbări iniţiate de Bicla.ro, dar cei mai mulţi participanţi au fost la Ciclopromenada nocturnă. La una dintre ediţii, au fost în jur de 450 de biciclişti care au pedalat noaptea. Din cauza numărului mare de oameni care au ales bicicleta ca mijloc de deplasare, am fost amendaţi de Poliţia rutieră cu 1.000 de lei, doarece autorizaţia era pentru aproximativ 150 de participanţi.
Care sunt planurile de dezvoltare ale acestui proiect?
Planurile sunt destule, dar ele depind de finanţare, care în acest moment nu există. Prefer să cred că este în continuare un hobby şi un mod de a face ceva pentru bucureştenii care încă nu sunt hotărîţi să ia în considerare şi bicicleta pentru deplasare. Mi-aş dori foarte mult să existe mai mulţi autori pe site, să am mai multe poveşti de viaţă, mai mult conţinut multimedia, adică exemple palpabile ale faptului că se poate pedala chiar şi în România.
Din păcate, tot mai puţini semeni sunt dispuşi să contribuie voluntar la conţinutul site-ului. Aş dori să fac cîteva documentare video pentru o secţiune multimedia a site-ului, facilităţi de tip „user-generated content”, un forum de discuţii etc. Deocamdată, nu pot decît să visez la aceste lucruri.
Ce înseamnă sa fii „biciclist amator urban” în România?
Este o încercare de a caracteriza biciclistul urban modern, cel care pedalează pentru a se deplasa repede, nu doar de plăcere. Adică o reîntoarcere la perioadele cînd bicicleta era în România un alt mijloc de transport, printre altele, nu un obiect de fală sau un simbol al spiritului ecologist. Ne bucurăm de ce vedem în jur din şa, nu ne grăbim şi nu ne întrecem unii cu alţii în biciclete scumpe şi accesorii pentru bicicletă la modă.
Mai multe poate explică mica descriere de la Bicla.ro: „Suntem acei biciclişti care nu se îmbracă în haine mulate de concurs doar ca să dea bine în trafic şi care nu merg cu viteză decît dacă se grăbesc. Ne plimbăm în oraş pe piste, acolo unde sunt practicabile şi pe stradă acolo unde nu ne punem viaţa în pericol.”
Cîţi membri constanţi numără aproximativ comunicatea bicicliştilor din Bucureşti?
Brigada de Poliţie Rutieră din Bucureşti ar spune sub 1% din populaţia oraşului, pentru că oficial (biciclişti număraţi la marşuri autorizate) atîţia au fost înregistraţi în trafic. Eu cred că sunt în jur de 30.000 de biciclişti constanţi şi încă vreo 8.000 de biciclişti care folosesc ocazional bicicleta.
Este o proporţie foarte mică din numărul bucureştenilor, dar principala cauză este lipsa de preocupare a autorităţilor locale pentru crearea condiţiilor de pedalare în siguranţă în oraş. Oamenii sunt reticenţi cînd văd traficul cotidian din Capitală şi lipsa pistelor dedicate.
De ce am alege bicicleta în locul maşinii personale sau a mijloacelor de transport în comun?
În oraş, o putem alege în anumite situaţii deoarece este ieftină şi îţi oferă unele experienţe deosebite: ajungi rapid dintr-un punct în altul al oraşului, o poţi parca aproape oriunde, nu necesită combustibil în afară de efortul de a da din picioare, te poţi opri oricînd la un magazin, să saluţi un cunoscut sau să bei un suc pe iarbă.
Maşina personală este excelentă pentru deplasări pe distanţe lungi (în cazul în care nu facem acest lucru tot cu bicicleta) şi pentru a transporta mai multe persoane sau obiecte voluminoase.
Transportul în comun este indicat atunci cînd plouă sau ninge (astfel traficul se eliberează de maşinile personale), deşi poţi pedala şi pe astfel de vreme, cu o bicicletă puţin adaptată şi cu îmbrăcăminte potrivită.