Mi s-a părut că am curs lin pe străzile Bucureştiului, cu ocazia plimbării Bicicleta 4. Mi-au plăcut mai multe lucruri: uimirea de pe feţele pietonilor, consternarea cîinilor vagabonzi, rîsetele şi încurajările copiilor de pe margine (or fi crezut că e vreo cursă ciudată), micile popasuri presărate cu fotografii şi conversaţii.
Traseul din această seară a trecut prin zone diverse, prin faţa Palatului Parlamentului, prin Uranus, pe splaiul Independenţei, prin Regie şi ne-am întors în centru, pentru a ne opri în Cişmigiu. A fost o viteză bună, am mers şi încet şi repede, am păstrat în multe cazuri şirul indian.
O seară fără incidente, fără şoferi needucaţi, dar cu un trafic destul de aglomerat, mai ales în zona Eroilor şi pe alocuri pe Podul Grant. Au fost vreo 6 fete printre cei 50 de participanţi. Bicicletele au fost şi de data asta variate, ba chiar am văzut o Kelly’s, o verişoară a bicicletei mele, probabil.
Cîteva note pentru mine însumi:
- când vezi că cel din faţă nu mai pedalează, nu mai pedala nici tu, pentru că asta înseamnă că vrea să încetinească
- cînd revii pe dreapta, după ce ai depăşit o maşină parcată, aruncă o privire în acea parte, ca să observi eventualul biciclist care-ţi vine din spate
- mai bine faci doar semne cînd vrei să arăţi celui din spate obstacole, pericole, pentru că ţipetele guturale sperie şi deranjează auzul
- nu lăsa lumina roşie din spate pe intermitent, este foarte deranjant pentru cel care vine după tine
- ponderează-ţi lumina albă din faţă, mai ales dacă mergi pe banda de ghidaj cu dublu sens
Mă bucur că am înfruntat căldura de noiembrie (au fost vreo 15 grade la ora 21) alături de alţi biciclişti, este un sentiment reconfortant după atîtea discuţii. În clipul de mai sus, parcă bicicliştii din grup se clonează, ies unul din altul, asta am vrut să arăt prin acest montaj pus pe repede-înainte. În video, la fel cum a fost şi în seara asta, bicicliştii curg, asemeni unui flux constant de bună-dispoziţie şi speranţă.