Marius Andreiana a vrut să vadă Europa. Dar nu a căutat zboruri low-cost pe Internet, ci şi-a echipat bicicleta, a luat ceva bani la el şi a început să dea la pedale prin comunitatea europeană. O excursie de trei săptămîni, un vis al oricărui biciclist urban.
Marius a plecat în 12 iunie din România. El spune că avionul este cel mai comod între România şi punctele de început şi de sfîrşit ale călătoriei:
Multe linii aeriene permit şi bicicleta la bagaj, spre deosebire de trenurile dintre România şi alte ţări, unde nu este acceptată. Costul transportului bicicletei a fost de 25 de euro cu BlueAir şi AirBerlin. O menţiune: trenurile din Europa permit şi au locuri special amenajate pentru transportul bicicletei, inclusiv lift între platformele de pe peron.
Bicicleta trebuie să fie bine echipată, dar nu supraîncărcată. Iată inventarul lui Marius, în afară de MTB-ul care l-a purtat pe drumuri străine:
- genţi pentru bicicletă
- haine de dormit, lenjerie intimă
- saci de gunoi
- trusă de igienă şi săculeţi speciali
- băutură energizantă
- sfoară, cîrlige
- pompă, chei, camere de rezervă, spray şi cîrpă
- pelerină
- sandale
- miere
- sac de dormit
- papuci
- medicamente
- accesorii electronice
- poze de făcut cadou
- geacă de toată ziua, geacă de ploaie
- haine sport
- telefon, paşaport, bani, aparat foto, ustensile de scris
- pălărie de soare
- mănuşi, ochelari de soare, cască, benzi reflectorizante
- glucoză, săruri/minerale, tacîmuri, mîncare, apă
Par multe lucruri, dar majoritatea sunt de mici dimensiuni şi nimic nu este inutil din aceasă înşiruire. Mîncarea suficientă este poate cel mai important element, deoarece combustibilul bicicletei este biciclistul însuşi, care trebuie să se hrănească bine şi să se hidrateze constant.
O mică rezervă de mîncare este binevenită. Mi s-a întîmplat de cîteva ori să găsesc restaurante închise din diverse motive: între prînz şi cină sunt închise, sau duminica, atunci cînd sunt închise inclusiv supermarket-urile, sau pur şi simplu într-un orăşel erau închise pentru că era luni!
Spre deosebire de alţi cicloturişti care merg în călătorii pentru o cauză anume, Marius a vrut doar să aibă un concediu frumos. El lucrează la Adobe România, unde se acceptă vacanţe prelungite dacă ai performanţe bune. Managerii chiar i-au decontat primul bilet, pe care-l cumpărase din timp la o companie low-cost, dar pe care nu l-a mai putut folosi.
Un alt sfat important pe care-l oferă el celor care doresc să facă o călătorie extinsă este să planifice din timp traseul, cu timp de rezervă pentru vreme nefavorabilă.
Ţineţi cont de relief, într-o dimineaţă am petrecut o oră şi jumătate doar împingînd bicicleta la deal. Alegeţi trasee de-a lungul rîurilor. De obicei acestea au şi piste de biclete amenajate (în Franţa am mers 40 km doar de-a lungul unui rîu, pe o pistă ce a costat 1,5 milioane de euro).
În Europa, GPS-ul este indispensabil în oraşe şi chiar în localităţi mai mici, deoarece sunt situaţii cînd n-ai pe cine întreba despre drumul corect.
Cel mai mult l-a suprins pe Marius Andreiana grija pentru biciclişti acordată de şoferi. Iată cîteva exemple din experienţa recentă a cicloturistului român:
- O maşină a oprit puţin mai în faţa mea, iar doamna şofer a coborît, m-a oprit şi mi-a zis ca „rulez” pe partea greşită a drumului, căci am o pistă pe partea cealaltă.
- Am primit multe claxoane de salut. Un camion mi-a şi cîntat o melodie din claxon, iar şoferul m-a salutat frenetic.
- Multe maşini şi camioane frînau şi mergeau uşor în spatele meu pînă cînd aveau posibilitatea să mă depăşească în siguranţă (pentru mine), inclusiv cînd mergeam la deal.
El a mai observat că multe drumuri naţionale au piste de biciclete pe margine. Visul s-a destrămat însă în Bucureşti: drumul de la Otopeni pînă în oraş, pe DN1, i s-a părut lui Marius „îngrozitor” în comparaţie cu cele din Europa.