Să dăm cuvîntul blogosferei românești, pe alocuri sursă de informații utile sau de cugetări profunde.
Căzături de biciclist urban
Anka Berger
Âștia ca mine, care circulă cu bicicleta prin București, viteji sau de-a dreptul inconștienți, nu-mi mai este prea clar nici mie, avem câteva temeri imense: să nu intrăm în portiera vreunuia care se gândește să iasă din mașină fără să se asigure, să nu intre vreun autovehicol în noi, să nu ne atace haitele de câini, să nu cumva să cădem din cauza vreunei gropi ascunse sub o băltoacă sau sub un maldăr de frunze, să nu ne nenorocim căzând în vreo gaură de canal pe care nu am observat-o din timp și probabil mai sunt și altele pe listă. Ne temem și de pietoni care-și schimbă direcția într-un mod absolut neașteptat. De șoferii de taxiuri, autobuze, troleibuze, pietoni care traversează printre șiruri de mașini staționate prin blocaje rutiere, maxi-taxi care opresc și dau voie călătorilor să coboare oriunde, fără nici un avertisment. Și așa mai departe.
Beware of the dog
PHLEBOTOMIZED
Ca o ultima mentiune, celor care “militeaza” cu orice pret, purtand ochelari de cal sau nu, va doresc cateva plimbari nocturne pe bicicleta pe unul din bulevardele intens populate de caini vagabonzi. Daca veti scapa “cu viata” o sa intelegeti de ce noua, astia mai contra si mai din topor nu ne plac cainii si de ce ii vrem eutanasiati. Incerc pe cat posibil sa nu jignesc pe nimeni imi cer scuze daca am facut-o dar eu va vorbesc ca un om simplu, de la nivelul strazii.
Bicicleta ca paradigmă de viață
Oana Moșoiu
Continuitatea istorică, un Hamlet existențial în panoplie, un curs nesfârșit și neîntrerupt al lucrurilor care au venit și au plecat mereu, în același fel, ștafete predate coerent… Misiuni și viziuni transferate generațional, la nivel macro, de societate, și în replici mici, la nivel de familii… Mă gândesc la băiețelul din căruciorul biclei, când va fi adolescent și va alerga cu bicla lui pe aleea de bicicletă care a fost dintotdeauna acolo, de când era el mic și era purtat de mama lui tot cu bicicleta… Nu? Asta e, nu?
Frați de roți
Vlad Stroescu
La un moment dat, m-au prins din urmă alți doi bicicliști, doi băieți pe mountainbikeuri. Acum eram trei, dar, cinzeci de metri mai departe, ne-a prins și o domnișoară călare pe o biciletă olandeză. Am mers împreună vreo doi kilometri, pe bulevardul aglomerat. În tot acest timp, nu am schimbat nicio o vorbă și nici o privire (de altfel domnișoara își luase atitudinea corporală de carapace, pe care domnișoarele bucureștene le adoptă când nu vor să fie deranjate). Am rămas niște străini, și la o intersecție mare fiecare a luat-o pe alt drum, fără rămas bun.
Și cu toate astea. Și cu toate astea, timp de cei doi kilometri, am fost frați. Mișcările noastre s-au armonizat perfect. Băieții erau mai îndrăzneți și luau mașinile prin învăluire. În patru, eram redutabili, și mașinile din trafic ne făceau loc. Nici măcar șoferul RATB nu a mai îndrăznit să ne închidă unghiul.
Bicicleta
Bețivus
un singur tovaras ma intimpina spunand ca ceilalti(ink 3 spuse el) vin insetati, facem amandoi cheta si scoatem 2 peturi de bere si o sticla de suc dar surpriza apar doar 2 care erau in convalescenta dupa bauta de ziua trecuta si s-au multumit doar cu stila de suc asa ca povara celo 3 sticle ramane pe capul nostru bem amandoi una asa de sete dar tovarasul spuse ca i-a ajuns si am ramas eu contra lor 2 la 1 o beau si pe cea de-a 2-a sintr-a 3-a jumatte si eram full:)) plec cu bicicleta dai cu chiu cu vai dar dupa nu mult timp trag o cazatura zdrava-na ma urc si incep sa dau la pedale dar bicicleta nu se urnea il sun pe var si ii zic ca mi-a dat o rabla buna de nimicsi multe chestii merg pe langa ea si ajung aksa in pat si adorm…
Suporturi de biciclete la metrou – ar fi fost o idee bună
Mihnea Walker
Oricat de buna e ideea, daca e pusa in practica incomplet si fara a se tine cont de faptul ca traim in Romania, aceasta nu va functiona. Pentru ca la noi se fura orice. Iar bicicletele sunt la mare cautare, mai ales de cativa ani, toata lumea isi ia bicicleta. Si atunci evident ca nu prea ai chef sa-ti lasi bicicleta undeva in spatele intrarii de la metrou. Prea e prajitura pentru hotomani.
La Gura Humorului cu trei fete
LucianTheOne
Au sosit si surorile, am pus bagajele pe biciclete si am pornit. Aveam cu noi jumatate din casa – cort, saci de dormit, saltele, paturi, folii, haine, aragaz, gratar, scule si unelte, mancare pentru 3 zile si multe altele. La tandem legasem si o remorcuta, construita tot de Luci. Toata lumea se uita dupa noi si ne facea semne.
Se spune ca prima tura este intotdeauna mai speciala si mai aventuroasa. Si noi am avut parte de intamplari interesante iar incepatoarele mele surori si-au primit botezul cicloturismului din plin.