Inițial, a fost ignorat. Apoi, a fost luat în glumă. La un moment dat, au început conflictele. Iar acum este un mod de protest. Ciclismul urban a urmat în România o traiectorie cunoscută de alte țări europene în anii 80-90. A pedala acum în oraș este considerat un lucru vital și protestul are o nouă cauză: transportul pe două roți în mediul urban.
În 21 septembrie, bicicliștii din București au cerut din nou piste pe șosea. Au mai fost marșuri în care a apărut această revendicare. De data aceasta însă, revendicarea a devenit politică. Nu se mai cer doar piste, ci și responsabilitate din partea edililor locali, respect față de locuitorii Bucureștiului, care plătesc taxele la timp, comunicare între primărie și alegători. Miza pe termen lung este un viitor într-un oraș mai curat, mai verde, mai puțin sufocat de automobile, așa cum vedem peste tot în Europa și în lume.
În timpul marșului, s-a mers în grupuri. Bicicliștii au comunicat unii cu alții și cu șoferii și pietonii. După marșul Vrem piste pe șosea!, bicicliștii s-au unit cu cei care realizau un lanț uman în jurul Palatului Parlamentului, ca protest împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană. Unii dintre bicicliști au mers apoi în Piața Universității, pentru a continua protestul dedicat acestei cauze. Acest lucru demonstrează că, în afară de grupuri precum cele de funcționari, studenți, tineri și seniori, există un nou grup bine delimitat: bicicliștii.
Posturile de televiziune și site-urile n-au mai ignorat marșul bicicliștilor, ci i-au acordat spații generoase în programe și online. Remarc cu mare plăcere implicarea postului Digi 24, care a transmis în direct și a inclus în jurnalele sale reportaje despre acest eveniment. Vestea s-a dus în străinătate, s-a scris despre protest în franceză, engleză și germană.
Sunt semne că bicicliștii din București sunt tot mai uniți, sunt o comunitate vizibilă. S-a trecut de grupuri și grupulețe, de animozități și s-a ajuns la coeziune. Pentru primar și autoritățile guvernamentale, este semnalul că ei nu pot continua să ne conducă destinele în același stil ca pînă acum.
NU sunt practici moderne următoarele:
- administrarea unui oraș în mod despotic, unilateral, la limita legalității
- ignorarea transportului alternativ, contra dorințelor locuitorilor și contra tendințelor mondiale
- lobby-ul reprezentanților primăriei în favoarea transportului motorizat, a companiilor producătoare de automobile și a celor prelucrătoare de combustibili poluanți
- lipsa de comunicare cu cetățenii, lipsa de feedback, aroganța și atitudinea superioară
- manipularea prin mass-media, oferirea unor mesaje laconice, ascunderea informațiilor esențiale
Ceea ce acum cîțiva ani era doar un deziderat și era discutat de grupulețe de bicicliști, după plimbări în grup, acum a devenit realitate: avem o comunitate solidă, numeroasă, bine educată și dinamică, gata să poată schimba lucrurile. Protestele trebuie să continue, lațul trebuie strîns tot mai mult în jurul primăriei, primarului trebuie să-i fie frică de noi și să ne ofere respect. Nu numai celor cîteva mii care au fost la protestul din 21 septembrie, ci celor cîteva milioane care trăiesc în capitala europeană București.