Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Experienţa Pegas

Publicat la 29 august 2010 de Bogdan Antohe

După mai bine de 10 ani, ieri am urcat din nou în şa… pe o bicicletă Pegas. Un Pegas 2020. De aia cu roţi mici şi coarne de cerb bătrân, pliabilă. Cu cadru verde. Am dat-o jos din pod şi am băgat-o la reparat cu gândul de a o face “cadou”.  Am dat-o alături de sanie, care urma să fie mutată. Zis şi făcut.

Încă nu este complet recondiţionată. Ar mai fi multe de făcut la ea. Oricât de cadou era, nu am rezistat tentaţiei şi ieri am făcut o tură. Am mers cam 8 km (inclusiv urcare pe dealul Muscelului, în Câmpina). M-am simţit bine şi ciudat în acelaşi timp. Multă lume se uita chiorâş la mine. Unii chiar au început să râdă în hohote: “ia uite bă, ăla se dă pe bicicletă Pegas”. Merge greu (în sensul că nu poţi lua viteză – maxim 15kmh). Pe de altă parte, nu e nimic mai frumos decât să simţi că pedalezi pe o bucată de istorie.

Da… bine, sunt eu melancolic. Dar nu sunt singurul. Şi Emilian a descoperit un astfel de Pegas, lăsat în paragină în grădina unui vecin, la mare, în 23 august.

O dată cu Pegasul au mai coborât din pod încă 2 biciclete. Una dintre ele este o Ukraina, veche de 30 de ani. Dar ăsta va fi un alt episod, o nouă experienţă.


Categorii: Fun

Tag-uri: ,

3 Răspunsuri la “Experienţa Pegas”

  1. DL says:

    Ukraina era o fixie interesanta, indestructibila, cu o sa la fel de buna, daca nu mai buna, ca Brooks… solida si foarte plcuta la mers…
    Pegas avea un amic, eu eram un inconditional al bicicletei Diamant… dar mergeam impreuna la Snagov, faceam o baie, veneam… el cu Pegasu… deci se putea merge…
    Dupa Diamant am avut Sputnice… vreo 4… bunicele dar slabe mecanic… toata ziua stringeam si reparam la ele… ca la Dahonu lu` nevasta-mea acu…

    • Aş vrea mult de tot o şa de Ukraina. Aceea nu o mai are. Probabil s-a pierdut pe undeva. Am remarcat indistructibilitatea ei. Este o bicicletă dintr-o bucată, dacă pot să spun aşa.

      Am prins puţin şi experienţa Diamant. O adusese bunicul meu într-o zi…şi era bicicleta bună, la care neastâmpăratul de mine nu prea avea voie.

      Dacă eu îmi amintesc cu dor de acele vremuri…dar dvs :)

  2. Leonard Alexandrescu says:

    Salut. Am vazut Pegasul – e superb. In curtea socrului meu se afla asa ceva, in stare deplorabila, din pacate. Tot acolo se gaseste o bicicleta Ukraina de dama, capatata de la un vecin mai putin nostalgic, contra unui mic serviciu (practic omul n-a avut bani sa-i plateasca pentru nu stiu ce i-a lucrat tata, asa ca i-a dat “scheletul“ si s-a bucurat ca a scapat asa ieftin)
    Pegasul fiind prea mic pentru mine si putin cam stramb din cauza unui acident vechi, atentia mi-a fost atrasa de “rusoaica“. Socrul meu a capatat doar cadrul , furca fata si doua roti ca vai de ele, una insa ruseasca get beget, rotile fiind incaltate cu cauciucuri “made in ussr“, tocite si strambe ca vai de ele, insa culmea! inca functionale.
    In ultimii ani, tata socru a carpit-o cu piese ieftine, care se potriveau cu filozofia sa de pensionar de uzina, piese luate de prin talciocuri si nu a menajat-o deloc, tinand-o in ploaie, la soare sau in zapada pana la jumatate din inaltimea ei.
    Bicicleta avea initial culoarea verde deschis, iar grundul de dedesubt era roscat. Bineinteles, verdele era scorojit in multe locuri, asa ca nea Dan – socrul meu, s-a apucat gospodareste si i-a aplicat cateva bidinele de vopsea neagra, ce nu a acoperit toate locurile asa ca acum este neagra cu putin verde si niste caramiziu.
    Ei bine, anul asta, dupa ce am mers cu ea prin imprejurimile satului si am constatat ca este inca functionala, m-am apucat sa o reconstitui, cat mai aproape de original. Piese rusesti nu se prea gasesc, iar chinezariile-s proaste rau si nu tin nici macar un sezon, asa ca am inceput sa caut pe la talciocuri piese rusesti vechi, dar originale. In primul rand, am imprumutat de la pegasul cel mic coarnele si am inlocuit oribilele coarne “Rich“ cu care o impodobise socrul meu si care ruginisera prompt, in doar trei ani de stat afara, pe cand cadrul bicicletei nu s-a sinchisit de capriciile vremii, tinandu-se tare si nearatand rugina. Tot de la pegas am recuperat o frana de mana completa marca Weinmann made in West Germany, care dupa vreo 20 de ani de stat in ploaie nu mai functiona chiar in parametri, dar dupa gresarea cablului de frana a inviat ! Apoi, de la un targ saptamanal, unde am facut cunostinta cu nea Marin – “pretenar“ de-al socrului meu si comerciant de componente de bicicleta, am cumparat o mandrete de sistem de propulsie rusesc, pe care l-am gresat si i-am schimbat si pinionul cu unul mai mare, care face inaintarea mai usoara.
    Ulterior i-am aplicat niste manere cauciucate , din pacate din cele originale nu se mai gasesc, un claxon mecanic si un cric “vapor made“, care insa se potriveste ok, cu fixare pe axul rotii spate. In cele din urma, am achizitionat o sa mai confortabila, cu trei arcuri elicoidale – unul in fata, doua pe spate, din imitatie de piele, o imitatie destul de reusita. Si in prezent astept doua roti – una spate cu spite duble si una fata normala – pe care urmeaza a le aduce din Ucraina ultimul rus adevarat care inca mai vinde “ace, brice, etc.“ prin Teleorman. Insa am o problema, oricat am cautat, nu am gasit o aparatoare de lant originala, ci numai inlocuitori din plastic. Nu stiu de unde sa fac rost de una, dar nu ma las. Ideea e ca la fiecare sfarsit de saptamana, fac cate 5 – 6 km zilnic prin imprejurimile satului meu ( e si deal si camp si raul Teleorman si un pic de padure), iar in restul saptamanii o calareste socrul meu, bicicleta comportandu-se mai mult decat meritoriu, la aproape treizeci de ani de activitate. Am citit undeva ca viata unei biciclete dureaza atat cat tine si pasiunea stapanului sau stapanei, sa stiti ca este adevarat, eu cand vad bicicleta asta renascand, simt asa o mandrie ca am scos din letargie o batrana doamna, care desi nu mai arata ca in prima zi, este iar atletica, se tine bine si nu ma lasa in drum.
    Abia astept iarna, cand ii voi curata cadrul, o voi da cu grund si o voi vopsi cu simt de raspundere, pentru a o scoate in primavara nou nouta, frumoasa si stralucitoare, ca pentru un nou inceput…


Trackbacks / Pingbacks

Scrie un răspuns

Evenimente viitoare


Categorii

Arhiva

ceasuri online