Anul trecut, proba de înot de la Triathlon Challenge Mamaia s-a anulat din cauza vremii urîte. Anul acesta, vremea a fost foarte frumoasă și asta parcă s-a văzut în tonusul participanților, fluiditatea organizării și rezultatele sportivilor.
Încă de pe la ora 7, sportivii s-au adunat în parcarea restaurantului Kaiak, pentru a-și verifica echipamentul, a face ultimele reglaje și pentru încălzire. Singuri, cu familia sau cu prietenii, participanții au încercat să intre în spiritul competiției cu cîteva ture scurte de alergare sau cu o sesiune de bălăcit în lacul Siutghiol.
Dacă ajungi de dimineață înaintea unei competiții, simți că e un cazan care se apropie de fierbere. Scena a început să fie sonorizată, corturile comerciale au fost ridicate, au fost puse ultimele marcaje, covoarele de verificare a timpilor cu cipuri au fost reglate. Zumzetul creștea în intensitate pe măsură ce se apropia startul.
Swim, bike run!
Oricîte instrucțiuni ai oferi pe site, prin e-mail sau la ședința tehnică, presiunea concursului are impact asupra sportivilor. Au fost cîțiva care au ratat bucla de alergare și au crezut că trebuie să se întoarcă pe la finiș, deși totul era clar marcat și stewarzii direcționau participanții și publicul pe traseu. Alții au ieșit din zona de tranziție pentru a cere informații despre cum trebuie să continue.
Circulația a fost întreruptă încă de la ora 8 și ceva, dar spiritul sportiv nu a pătruns în toți șoferii, astfel că unii s-au gîndit să iasă în trafic din zona de concurs exact în toiul triatlonului. Din fericire, cele două accidente nu s-au soldat cu probleme serioase.
O mulțime pestriță a urmărit probele de pe margine și din jurul traseului. Am auzit cele mai variate încurajări, în mai multe limbi, cele mai multe „hai”-uri. De pe margine, o femeie întreba un copil de pe partea cealaltă a traseului de alergare: „Cine aleargă acolo?”, iar fetița răspundea „Tati!” și rîdea.
Stewarzii și-au folosit abilitățile de limbi străine pentru a-i ghida pe sportivii străini, membrii staff-ului din punctele de revitalizare căutau metoda optimă de oferit pahare cu apă și energizant, arbitrii notau, făceau semne cu mîinile și fluierau. Cea mai activă arbitră a fost cea din zona de tranziție: fluiera, gesticula, striga, alerga. La un moment dat, s-a schimbat în tricou, dar n-a lăsat nici atunci fluierul din gură și i-a admonestat pe doi sportivi care vorbeau la telefon în zona de tranziție, în loc să o părăsească.
Organizarea foarte bună a dat impresia de fluiditate, de profesionalism. N-a existat problemă fără soluție, toate marcajele au fost la locul lor, au fost destui oameni în echipă în așa fel încît să acopere toate nevoile de lucru. În timpul festivității de premiere, zona de tranziție era deja demontată și gunoaiele erau adunate.
O parcare de mare întindere a suferit o transfigurare în trei zile: la început goală și gri, apoi plină de sportivi și de culoare, pentru a reveni în final la starea inițială. A fost ediția a cincea a competiției Triathlon Challenge Mamaia, un concurs care devine tot mai important în România și în străinătate, un concurs deschis tuturor sportivilor, amatori sau profesioniști. Anul viitor, accepți și tu provocarea?
Sute de fotografii sunt în albumul din pagina de Facebook a competiției Triathlon Challenge.