Există piste pentru biciclişti în Bucureşti.
Nu există „piste”, ci nişte culoare înguste pe trotuarele denivelate, între care nu există treceri line. Singura pistă viabilă ar fi între Piaţa Romană şi Herăstrău, unde trotuarele sunt largi şi pietonii educaţi.
Există prea puţini biciclişti în „Capitală”.
Numai dacă stai închis în casă poţi spune asta. Mai ales în weekend, centrul e dominat de biciclişti, iar Herăstrăul e traversat acum mai ales de oameni pe două roţi (sau pe patru, adică pe role).
O bicicletă nu merită investiţia.
O cicloanţă simplă şi bună de tăvălit e în jur de 350 de lei. Chiar dacă o foloseşti numai la sărbători, tot merită.
E periculos cu bicicleta în Bucureşti.
E periculos şi să traversezi strada în Bucureşti. Mergi pe trotuar încet, pune-ţi cască, lumini de semnalizare seara, opreşte-te cînd e cazul – şi nu ţi se va mai părea periculos.
Nu am unde să depozitez bicicleta în casă.
Poate sta pe hol sau în balcon, chiar şi agăţată de zid. Şi o garsonieră are loc de o bicicletă, chit că-i pliezi ghidonul şi o bagi sub pat. O bicicletă pliabilă costă mai mult dar ocupă foarte puţin spaţiu.
Transpir şi mă murdăresc dacă merg cu bicicleta.
Acelaşi lucru se întîmplă şi cînd mergi autobuzul şi mai ales cînd mergi pe jos. Ia-ţi într-un rucsac tricou de schimb, prosop, deodorant. Evident, dacă trebuie să fii îmbrăcat în costum, nu lua bicicleta, pentru încă nu e Paris aici.
Bicicliştii sunt periculoşi.
O da, pentru că ajung mai repede din punctul A în punctul B, înjură mai rar decît şoferii, nu emană gaze poluante şi ocupă puţin loc pe şosea.
Poţi trece pe roşu şi te poţi strecura printre maşini la stop.
Da, dacă vrei să iei amendă sau să-ţi atragi injuriile şoferilor. Mai bine stai în şaua ta cuminte pînă se face verde sau treci pe trotuar dacă ţii morţiş să avansezi.