Tot datorită revistei Fixé – Fixed Gear Culture (cea care ne învaţă cum poate fi folosită bicicleta ca armă) am avut revelaţia: şi dacă bicicleta cu pinion fix este reinventarea postmodernismului atunci cînd mulţi credeau că nu mai are şanse acest drag curent artistic?
Pînă acum cîţiva ani, era considerat lame să te dai cu bicle de pistă în oraş, apoi a devenit cool. Acum gestul rămîne în banalitate, de aceea trebuie inventate metode noi de a atrage atenţia şi de a ieşi din turmă.
Aici intervine bicicleta fixă (fixé sau fixed gear sau fixie). Exact, este bicicleta bunicului, dar fără rulment şi fără frîne de cele mai multe ori. Cum încetineşti şi cum te opreşti? Ei, asta e arta, dragii mei! Nu există o reţetă, nu există şcoală pentru fixe, se învaţă din mers, cu mult curaj.
Fixé-ul este arma biciclistului urban, se merge în viteză pe ea, trebuie să fii alert, nu trebuie să-ţi fie frică de trafic, obstacole şi eventuale căzături. În Belgia, se merge cu fixie în oraş, cu viteză medie, dar şi pe şosele, cu viteză mare. În centru se merge în stil cruising, pentru a vedea şi pentru a fi văzut.
Se iese în grup cu alţi fani de fixie, se fac trick-uri pe gresia din faţa băncilor şi în pieţele centrale. Scoţi în evidenţă simplitatea biclei fixe, lipsite de frîne, faruri, genţi şi alte accesorii.
La fixie, e simplu: tu, bicla, oraşul.