Categories
Concursuri Foto Video

TEXT, FOTO, VIDEO: Am văzut startul la Prima evadare

Prin păduri, printre obstacole naturale, pentru testarea rezistenţei şi pentru distracţie. 55 de kilometri de traseu, de la Băneasa la Snagov. Am fost dimineaţă să văd cum arată 1.200 de biciclişti curajoşi.

ACTUALIZARE

– Citiţi impresiile de pe traseu ale lui Andrei.

– De la Uca Petrescu:

Mi s-a parut ca nu a fost un concurs. A fost o excursie a celui mai mare grup de prieteni din Bucuresti. O gasca de 1.300 de oameni de toate varstele care au cateva lucruri esentiale in comun – vor sa fie liberi, iubesc natura si le place sa lupte, sunt in primul rand in competitie cu ei.

Mi s-a parut amuzant ca la sfarsit exista chiar si un argou specific – adica in loc de “- Ce faci? – Bine, tu?” se spunea “- Cat ai facut? – 3h45min. Tu?”

– De la Gabriel Săvulescu:

Foarte tare a fost. Exact cum imi inchipuiam. Vremea nu prea a tinut, dar demential. Noroaiele lasate de primii 500 in spate au facut viata un calvar frumos tuturor. Frumusetea a aparut din lanul de flori galbene, lanturi rupte, bucati de lut de 2 kilograme prinse de frane, derapaje controlate la nivel continuu si amabilitatea tuturor concurentilor…aproape.

Am mers pana la Palatul Ghica din ambitie si dorinta de a ajunge odata la Snagov cu autobuzul RATB. A fost de vis, numai cei cu dorinta de a respira un alt aer decat cel al invidiei au simtit cu adevarat aceasta tura fascinanta.

———————————

“Cu cine naiba să mai merg acum, că nu mai e nici un biciclist aici?!”, striga enervat la telefon un participant de la Prima evadare, care tocmai ajunsese la locul faptei. Startul se dăduse de vreo 5 minute, timp în care bicicliştii îmi defilaseră prin faţa obiectivului aparatului foto şi a camerei video de pe ghidon. Vreo 1.200 de biciclişti curajoşi s-au îngrămădit la start la Băneasa, lîngă Academia de Poliţie. Startul s-a strigat cu o mică întîrziere, pentru că trebuia aşteptat nu ştiu ce primar al Capitalei.

Cînd am ajuns la Băneasa, ochii mi-au fost bucuraţi de mii de culori de pe costumele bicicliştilor, stickerele bicicletelor, reclame. Muzică şi zîmbete, deşi unii mai strîngeau un şurub, mai dădeau un telefon, mai mîncau un baton energizant sau un fruct. Am colindat printre cei înscrişi şi le-am găsit pe Oana de la Velobello şi pe Livia de la Green Report, dar şi pe Helmut, tatăl lui Hari, celebrul mic biciclist nelipsit de la Ciclopromenadele noastre.

Masa de semnături şi confirmări era asaltată de participanţi, dar coada se mişca repede. Se dădeau ultimele ture de încălzire, ocazie cu care am zărit trei tandemuri: două cu cîte doi bărbaţi, unul cu un bărbat şi o femeie. Cel mai mic biciclist avea vreo 4-5 ani, dar era echipat cum se cuvine. Tatăl l-a luat la start pentru a-şi face poză cu el, apoi a rămas în mulţimea concurenţilor, în timp ce micuţul s-a retras pe trotuar.

Momentul pozei de grup a fost puţin chinuit, spaţiul pe peluză fiind destul de mic. Cu toate acestea, săracii biciclişti tot au ridicat de două ori biclele deasupra capului, ca semn al masei critice de la Prima evadare.

Am zărit cîteva televiziuni, zeci de fotografi cu aparate profesioniste şi o mulţime de rude şi prieteni pe margine. Bogdan era pierdut prin grupul celor care vor face traseul “de plăcere”, după ce o lună întreagă mi-a tot promis că va participa oficial. Bogdan, ţi-am păstrat oricum un loc la următoarea Ciclopromenadă nocturnă!

Momentul startului a coincis cu înteţirea ploii. Partea bună a fost că nu a bătut vîntul, deci cu o bicicletă bine echipată nu ar fi fost probleme. Chiote, încurajări, îndemnuri la mişto şi pe bune, ajustarea fermoarelor, o gură de apă – semne că se dă startul. Bicicliştii au năvălit pentru a cuceri pădurea Băneasa şi a se îndrepta spre Snagov, de unde unii vor fi aduşi în oraş cu autocarele.

În momentul în care public articolul ar fi trebuit deja să sosească o parte dintre participanţi. Poate data viitoare mă încumet şi eu. Deocamdată, m-am încumetat să mă întorc acasă pe ploaie. Noroc cu pelerina de ploaie de la Decathlon şi cu camera subacvatică pe pe ghidon. Am ajuns cu bine, ca dovadă galeriile foto şi clipul video.

10 replies on “TEXT, FOTO, VIDEO: Am văzut startul la Prima evadare”

[…] George Hari a fost să-i susţină pe cei care au luat azi startul la Prima Evadare. Îi mulţumesc că a fotografiat bicicliste şi pentru noi. Se vede fericirea pe chipul Oanei. Nu i-a păsat de ploaie şi de frig. Mi-a zis încă de-aseară –  “Mâine plouă. Şi ce dacă? Eu tot particip. N-o să mă topească! “  Bravo ei! A evadat pentru a doua oară din Bucureşti spre mai multă verdeaţă şi distracţie pe două roţi. […]

Abia acu am reusit sa dau tot noroiul jos. A fost minunat. Primul meu traseu de genul asta…ma socasem initial cand am vazut ca ma afund in noroi si ca mi se blocheaza rotile. Am ajuns doar pana la Palat(km 26?), era 1 si un sfert si nu mai aveam timp sa continuam. Daca ar fi fost uscat cred ca terminam la timp. La anu’ sper sa fie vremea mai buna; pana atunci ma antrenez:P

Eu am ajuns pe la doua fara ceva la palat si tot m-am incadrat in limita de 5 ore

Nu vrei să-mi trimiţi un mic text cu impresii?

Sunt curioasă să citesc impresii ale cicliștilor urbani despre ce au văzut la startul Primei Evadări …. 1.250 de oameni la un start este o cifră impresionantă pentru București, nu?

Am fost si eu prezent, si trebuie sa spun ca a fost misto! Startul a fost aglomerat, dar foarte bun sentimentul de grup. Dupa ce am parasit asfa;tul, in padurea baneasa a fost partea de incalzire. Drumul era relativ uscat, mici frane neasteptate, mici obstacole. Dupa Baneasa, a fost marea surpriza: in momentul in care am iesti din padure si am intrat pe un drum langa un camp.. acolo, dupa cum am zis atunci, ma simteam ca vaca pe gheata, nu stiam unde se duce partea din fata, nu stiam unde se duce partea din spate. In plus incepuse ploaia.. M-am speriat dupa vreo 10 km pe terenul ala, pentru ca vedeam multi cu schimbatoare rupte.. Atunci am ramas cu gura cascata cand am vazut un kil de noroi pe fiecare schimbator..Cred ca m-am oprit de vreo 5-6 ori sa il dau jos :). Dupa, chiar nu mai stiu cand, am dat de un drum de padure uscat si am mai recuperat ceva teren. Problema si paguba cea mare a fost ca imediat dupa ce am facut prima pauza la domeniul Ghika, am luat intr-o alta padure o cazatura intr-o balta imensa, si am facut o baie telefonului.. bye bye nokia e51. (RIP!) Cu chiu cu vai, trecand peste multe check point-uri (scuzati romgleza) am ajus si la al doilea punct de alimentare. Acolo m-a nimerit foarte bine glucoza si bananele puse la dispozitie de organizatori, ca sa nu mai zic de apa care a fost din plin bine venita!
Ultimii kilometrii au fost groaznici (la momentul ala) nu mai simteam mainile, nu mai puteam sa pun frana.. nu ca ar fi mers la cat noroi era pe saboti.
Concluzionand, a fost foarte frumos, de abia astept la anu!
Ps. Am terminat in 4 ore 45! (sau ceva p-acolo)

George daca ai putea sa-mi trimiti poza DSC190 din calupul de 152 sau poza 92/152 din slide ti-as fi foarte recunoscastor. Este singura impreuna cu pritenii mei pana la final unde ne-am reintalnit….O poti trimite pe valentin.ciofiac@gmail.com

Comments are closed.