ACTUALIZARE

– Citiţi impresiile de pe traseu ale lui Andrei.

– De la Uca Petrescu:

Mi s-a parut ca nu a fost un concurs. A fost o excursie a celui mai mare grup de prieteni din Bucuresti. O gasca de 1.300 de oameni de toate varstele care au cateva lucruri esentiale in comun – vor sa fie liberi, iubesc natura si le place sa lupte, sunt in primul rand in competitie cu ei.

Mi s-a parut amuzant ca la sfarsit exista chiar si un argou specific – adica in loc de „- Ce faci? – Bine, tu?” se spunea „- Cat ai facut? – 3h45min. Tu?”

– De la Gabriel Săvulescu:

Foarte tare a fost. Exact cum imi inchipuiam. Vremea nu prea a tinut, dar demential. Noroaiele lasate de primii 500 in spate au facut viata un calvar frumos tuturor. Frumusetea a aparut din lanul de flori galbene, lanturi rupte, bucati de lut de 2 kilograme prinse de frane, derapaje controlate la nivel continuu si amabilitatea tuturor concurentilor…aproape.

Am mers pana la Palatul Ghica din ambitie si dorinta de a ajunge odata la Snagov cu autobuzul RATB. A fost de vis, numai cei cu dorinta de a respira un alt aer decat cel al invidiei au simtit cu adevarat aceasta tura fascinanta.

–––––––––––

„Cu cine naiba să mai merg acum, că nu mai e nici un biciclist aici?!”, striga enervat la telefon un participant de la Prima evadare, care tocmai ajunsese la locul faptei. Startul se dăduse de vreo 5 minute, timp în care bicicliştii îmi defilaseră prin faţa obiectivului aparatului foto şi a camerei video de pe ghidon. Vreo 1.200 de biciclişti curajoşi s-au îngrămădit la start la Băneasa, lîngă Academia de Poliţie. Startul s-a strigat cu o mică întîrziere, pentru că trebuia aşteptat nu ştiu ce primar al Capitalei.

Cînd am ajuns la Băneasa, ochii mi-au fost bucuraţi de mii de culori de pe costumele bicicliştilor, stickerele bicicletelor, reclame. Muzică şi zîmbete, deşi unii mai strîngeau un şurub, mai dădeau un telefon, mai mîncau un baton energizant sau un fruct. Am colindat printre cei înscrişi şi le-am găsit pe Oana de la Velobello şi pe Livia de la Green Report, dar şi pe Helmut, tatăl lui Hari, celebrul mic biciclist nelipsit de la Ciclopromenadele noastre.

Masa de semnături şi confirmări era asaltată de participanţi, dar coada se mişca repede. Se dădeau ultimele ture de încălzire, ocazie cu care am zărit trei tandemuri: două cu cîte doi bărbaţi, unul cu un bărbat şi o femeie. Cel mai mic biciclist avea vreo 4-5 ani, dar era echipat cum se cuvine. Tatăl l-a luat la start pentru a-şi face poză cu el, apoi a rămas în mulţimea concurenţilor, în timp ce micuţul s-a retras pe trotuar.

Momentul pozei de grup a fost puţin chinuit, spaţiul pe peluză fiind destul de mic. Cu toate acestea, săracii biciclişti tot au ridicat de două ori biclele deasupra capului, ca semn al masei critice de la Prima evadare.

Am zărit cîteva televiziuni, zeci de fotografi cu aparate profesioniste şi o mulţime de rude şi prieteni pe margine. Bogdan era pierdut prin grupul celor care vor face traseul „de plăcere”, după ce o lună întreagă mi-a tot promis că va participa oficial. Bogdan, ţi-am păstrat oricum un loc la următoarea Ciclopromenadă nocturnă!

Momentul startului a coincis cu înteţirea ploii. Partea bună a fost că nu a bătut vîntul, deci cu o bicicletă bine echipată nu ar fi fost probleme. Chiote, încurajări, îndemnuri la mişto şi pe bune, ajustarea fermoarelor, o gură de apă – semne că se dă startul. Bicicliştii au năvălit pentru a cuceri pădurea Băneasa şi a se îndrepta spre Snagov, de unde unii vor fi aduşi în oraş cu autocarele.

În momentul în care public articolul ar fi trebuit deja să sosească o parte dintre participanţi. Poate data viitoare mă încumet şi eu. Deocamdată, m-am încumetat să mă întorc acasă pe ploaie. Noroc cu pelerina de ploaie de la Decathlon şi cu camera subacvatică pe pe ghidon. Am ajuns cu bine, ca dovadă galeriile foto şi clipul video.