Rastelul – sprijinul bicicletei urbane

Ştiţi rastelul inutil de la Universitate, pe colţ cu Academiei, vizavi de librăria Eminescu? N-am văzut niciodată acolo vreo bicicletă parcată. Îl ştiţi pe cel de la Leu, instalat de Cicloteque, pe care parchează mereu maşinile? Şi tot la Leu, partea exterioară a rampei de acces pentru persoane în scaun cu rotile s-a transformat în rastel. Nu mai zic de garduri, mereu ocupate cu cel puţin două bicle. Şi-mi aduc aminte şi de rastelurile cu biciclete branduite de la sediile unor companii din Bucureşti.

Bicicliştii nu caută rastelul, el trebuie să-i caute pe ei. Aşa cum pisica nu va dormi acolo unde-i aşterni tu, ci acolo unde va considera că e apărată şi de unde poate supraveghea camera, tot aşa biciclistul urban îşi va parca odorul acolo unde va considera că e cît de cît în siguranţă. Şi uneori odorul e bine în copacul tehnologizat, de exemplu.

M-am dat pe Internet şi am găsit diverse modele de rasteluri de prin străinătate, care mai de care mai originale. Iată cîteva exemple mai jos.