Nu am testat de multe ori mersul cu bicicletă în spaţiul public european (aşa cum face acum George Hari în Belgia), dar şi când am făcut-o, pot să spun că am rămas plăcut impresionat de condiţii, infrastructură, mentalitate şi percepţii.
Număr pe degete aceste experienţe: o dată în Italia, altă dată în Bulgaria şi… ultima oară în Grecia.
Despre această ultimă experienţă vă bat la pedală acum, relativ proaspăt întors din ţara mai crizată decât România (bine, eu n-am simţit asta, dar dacă aşa zice la tembelizor…).
Am prins nişte zile toride de iulie, puţin vânt, multe albine şi ţânţari, plajă şi mare naturală, voie bună, ce mai! Şi nu ar fi fost vacanţa vacanţă dacă nu simţeam pământurile elene sub călcarea apăsată a roţilor bicicletei.
Grecii îşi lăsau bicicletele nelegate şi, foarte ciudat, pe jos. Nu sprijinite de garduri, nu în cric.
Mi-am dorit foarte mult să fac turul insulei Thassos pe bicicletă (nu însemna deloc mult – 100 km) şi chiar am plecat cu acest gând atunci când am închiriat nişte biciclete destul de bune şi funcţionale: MTB-uri, 5 euro bucata pentru o zi întreagă.
Eu am mers pe o biclă Carrera veche de vreo 10 ani. În plus, am primit la fiecare bicicletă un card cu un cocktail gratis la o tavernă de pe plajă (dar nu am mai apucat să profităm de ele).
Am plecat de dimineaţă spre Theologos (din Potos), pe un drum superb, intrând din mare în munţi. Am vizitat satul şi la întoarcere am avut parte de un accident destul de neplăcut. O membră a grupului a picat de pe bicicletă la coborâre şi a necesitat intervenţii medicale la spital. Acolo am petrecut alături de ea o parte din zi, punând-o la loc, pe picioare. Doctorii au fost foarte amabili şi s-au uitat urât la mine atunci când am întrebat cât ne costă „manopera”. Nu ni s-a luat niciun cent.
După-amiază am vizitat alte câteva plaje din Thassos, dar numai în doi, lăsându-i pe restul să se bucure de marea din Potos.
Vă recomand, dacă ajungeţi prin Thassos, să mergeţi măcar o zi cu bicicleta! Faceţi turul insulei, vizitaţi plajele, urcaţi pe munte, mergeţi pe străduţe necunoscute… nu veţi regreta. Şi să nu rataţi un drum spre lacul Marries (e trecut numai pe unele hărţi; dacă nu îl identificaţi întrebaţi localnicii de el).
În curând voi ajunge şi pe tărâmuri nemţeşti. Urmează noi aventuri europene pe bicicletă.