Adică să ajung eu, om bătrîn, să mă măscăresc în biciclist accidentat la cap şi alţi participanţi la acest Bikewalk să vină în costumul de Ciclopromenadă nocturnă sau de Drumul bicicletei? Credeam că tinerii din ziua de azi sunt mai inventivi, dar se pare că Hello Win-ul nu atrage generaţiile digitale.
Nu cred în Halloween, nu este sărbătoarea mea, dar cred în rolul benefic al plimbărilor cu bicicleta în grup prin Bucureşti. Nu trebuie ratată nici o şansă de a pedala alături de colegi de suferinţă din capitala ţării europene România. În seara asta, părea că Masa critică de aseară s-a reunit şi pentru această plimbare, bicicliştii fiind cam aceiaşi.
Vreo 10 participanţi din cei aproximativ 60 de azi au fost costumaţi, dar nu asta a fost important, ci faptul că au venit. Chiar a fost distractiv, vă spune unul care rîde ultimul la bancuri. Nu m-am speriat de ei aşa de uşor, aşa că le-am pus unele întrebări despre traficul din Bucureşti şi rolul biciclistului bucureştean în cadrul relaţiei antagonice aer respirabil – maşini sufocante.
Pe traseul de la Parcul Tineretului la Home Mătăsari, am trecut în grup prin două certuri cu doi şoferi de groază şi am văzut un accident care ne-a zbîrlit puţin părul pe mîini. Pasagerii din cele două maşini erau bine, după cum se vede şi în frumosul montaj.
Am pedalat lejer, fără grabă, că doar se schimbă ora în seara asta şi dormim mai mult. Evident, tot nu ştim să mergem în şir indian pe stradă şi uneori mai trecem pe roşu, că doar noi suntem români, nu americani!
La Mătăsari, unii s-au mixat cu cei din interior, pentru că au avut 10 lei la ei, cît era biletul de intrare, alţii s-au zgîit la geamuri, aşteptînd să primească atenţie, în stilul american al sărbătorii cu stafii. Cert este că şi în afara casei din Mătăsari ne-am rîs , am vorbit, am stabilit agenda de clătite, vinuri fierte şi concerte de săptămîna viitoare.
Un Bikewalk ceva de speriat, ce mai! Întrebări?
A mai scris despre plimbare şi Velobello.
[poll id=”4″]