Suntem bolnavi de maşină?
Ne-am obişnuit atît de mult cu petrolul încît nu mai concepem lumea fără conserva de metal pe patru roţi?
Nu ne vedem transportîndu-ne corpurile decît închişi în carcasa care se deplasează cu 200 km/h pe autostrăzi impersonale, fără oameni, fără copaci, fără viaţă?
Acestea nu sunt întrebările cu care începi lectura cărţii Car Sick de Lynn Sloman, ci cele cu care termini de citit. Pare că volumul nu dă răspunsuri, ci doar îţi expune argumente şi te lasă să judeci singur. Lynn Sloman este unul dintre invitaţii de la congresul Velo City 2011 (Sevilla, 23 – 25 martie).
Cartea conţine o listă de motive pentru a reduce utilizarea automobilului şi sugerează unele soluţii, printre care folosirea bicicletei pentru majoritatea deplasărilor, înfiinţarea unor cluburi auto, educarea tinerilor.
Lynn Sloman a lucrat ca directoare executivă a grupului de presiune ecologic Transport 2000, pînă în 2002. Acum conduce o firmă de consultanţă în transport, Transport for Quality of Life, avînd rolul de a ajuta guvernul, autorităţile locale şi voluntarii să găsească soluţii pentru a reduce traficul auto. Sloman este consultantă în consiliul de administraţie al organizaţiei Transport for London, membră a consiliului de administraţie al Comisiei pentru Tranport Integrat şi membră a consiliului de administraţie a asociaţiei Cycling England.
Am reuşit să-i smulg lui Lynn Sloman cîteva răspunsuri prin e-mail şi vi le ofer mai jos, alături de îndemnul de a citi cartea Car Sick, în variantă tipărită sau electronică.
Cele mai importante idei din interviu:
- Dacă vrei ca oamenii să folosească mai puţin maşina, trebuie să le creezi oportunităţi pentru a încerca să pedaleze sau să ia autobuzul.
- Adevărata schimbare vine de la oameni obişnuiţi.
- Am atins vîrful ratei de utilizare a automobilului.
- Ciclismul se bucură astăzi de o renaştere.
Interviul pe larg:
Bicla.ro: În carte, aveţi o mulţime de statistici, grafice şi studii. Aceste lucruri pot ajuta la o mai bună înţelegere a fenomenului sau emoţiile pot face mai bine acest lucru?
Lynn Sloman: Cred că e nevoie de amîndouă. Statisticile în sine nu conving oamenii să-şi folosească mai puţin maşina – cercetările psihologice arată că atitudinile noastre sunt determinate într-o anumită măsură de comportamentul nostru (mai rar invers, aşa cum credem uneori în mod eronat). Nu suntem căpitanul Spock, să raţionalizăm toate argumentele şi să luăm deciziile în consecinţă.
Dacă vrei să convingi pe cineva să-şi folosească mai puţin maşina, trebuie să le creezi oportunităţi pentru a încerca să pedaleze sau să ia autobuzul. Dacă vor face asta şi le va plăcea, vor repeta gestul.
Numai după ce o persoană s-a familiarizat cu forme durabile de transport va înţelege argumentele raţionale de a folosi mai puţin automobilul. Aici intervin cifrele şi statisticile, pentru că te asigură din nou că faptul că faci ceva diferit de alţi oameni nu înseamnă că greşeşti sau că eşti nebun.
Ce se poate face într-un oraş în care comunicarea cu autorităţile locale este dificilă sau în care schimbarea este lentă?
Noi supraestimăm puterea autorităţilor locale. Adevărata schimbare vine de la oameni obişnuiţi care se adună şi care deci să organizeze un festival al bicicletei sau un club de partajare a automobilelor sau un festival muzical într-un tren de pe un circuit local. Faceţi lucruri distractive şi de care să se bucure oamenii care doresc să participe la ele şi, fără să vă daţi seama, autorităţile locale vă vor cere ajutorul pentru a face mai multe lucruri asemănătoare.
De asemenea, nu uitaţi că o autoritate locală este formată din tot felul de oameni şi unii dintre ei vă sunt aliaţi şi prieteni. Identificaţi-i pe aceştia şi vă vor ajuta.
Renunţarea la maşină astăzi este o gîndire învechită sau o atitudine modernă?
Este clar modernă. Creşterea utilizării maşinii în ţări precum Marea Britanie se pare că a stagnat acum vreo 10 ani şi sunt semne că urmează declinul. Deci poate că am atins vîrful ratei de utilizare a automobilului. Nu vom înceta să folosim maşina. Dar cred că, în următoarea decadă, o vom folosi mult mai puţin.
Cîţi prieteni sau membri ai familiei aţi învăţat să meargă pe bicicletă sau să adopte bicicleta?
Nu mi-am pus în minte să-i conving să facă altceva decît făceau. Cred că e mai bine să-ţi vezi de viaţă demonstrînd prin exemple că poţi face orice vrei folosind autobuzul, trenul şi bicicleta, cu folosirea ocazională a maşinii, pentru a căra greutăţi. Eu am un club în familie, format din doi membri care folosesc aceeaşi maşină! Adică suntem membrii unui club auto în Ţara Galilor, unde locuim, şi suntem şi membrii unui club auto în Londra. Folosim maşina de acasă de vreo cinci sau şase ori pe an şi maşina din Londra o dată pe an.
Cred că am influenţat-o pe sora mea, care locuieşte în Australia, o ţară dependentă de maşină. Ea face multe eforturi să minimalizeze utilizarea automobilului ori de cîte ori e posibil. Mulţi dintre prietenii noştri folosesc bicicleta sau transportul în comun cînd ne vizitează, deşi locuim la ţară, ceea ce e nemaipomenit.
Care va fi rolul bicicletei în viitor, va fi la fel de important ca astăzi?
Da, cred că ciclismul se bucură astăzi de o renaştere. O dată ce a început, e uimitor cît de repede se poate dezvolta. Ciclismul s-a dublat în Londra în ultimii zece ani şi tinerii care au descoperit libertatea pedalării în Londra nu vor renunţa la ea cînd vor fi mai în vîrstă. Îi vor urma grupuri de tineri în fiecare an, deci o tendinţă de creştere. Acea experienţă este copiată în alte oraşe europene.
Am o intuiţie: oraşele cele mai vibrante, energice şi optimiste sunt martorele celei mai mari creşteri. Este un lucru promiţător, pentru că, acolo unde oraşele de succes sunt urmate de altele.
–––––
Cîteva fragmente din cartea Car Sick:
