Ce este un duatlon velo-fero? Un duatlon la care combini mersul pe bicicletă cu… mersul cu trenul. Pentru definiţie vedeţi DEX, ediţia 2051 (sau reveniţi pe Bicla.ro peste 50 de ani, că dau şi link-ul). Am experimentat un duatlon velo-fero, în Moldova, la sfârşitul săptămânii care tocmai a trecut.
Am combinat astfel plăcutul cu utilul: vizita locurilor natale şi a rudelor + 2 maratoane MTB cu costuri reduse de transport (n-am ars motorina).
Bucureşti-Oneşti-Adjud-Suceava-Botoşani-Suceava-Iaşi-Bucureşti
Velo-fero duatlonul a început din Bucureşti, joi dimineaţa, cu direcţia Oneşti. Mijloc de deplasare: trenul. Aici a fost primul punct de rehidratare. Din Oneşti am încălecat a doua zi pe două roţi, până la Adjud, de unde trenul de persoane cursă lungă m-a purtat pe pământuri bucovinene: în Suceava. Cetatea de scaun a fost al doilea punct de rehidratare şi încărcare a bateriilor pentru cele 2 competiţii MTB care urmau în weekend: sâmbătă, în Botoşani – Maratonul Nordul Moldovei şi duminică, în Iaşi, My MTB Race.
Maratonul Nordul Moldovei
Maraton MTB. Prima ediţie. Două trasee: 24 şi 49 km; din Botoşani până la Ipoteşti. Au participat 120 concurenţi. Au terminat cursa 116.
Eu am făcut traseul scurt. Mi-a plăcut şi, spun eu, a fost accesibil şi bine ales, cu porţiuni de toate felurile : pietriş, drum forestier, printre cratere lăsate de roţile tractoarelor, asfalt, iarbă, flori şi lucernă cu miros proaspăt de primăvară. Lacul cu nuferi şi broaşte orăcăind, cu pescari care îşi încercau norocul. A lipsit cu desăvârşire prietenul meu NOROIUL.
M-au impresionat pâlcurile de copii care stăteau cu bicicletele la poartă şi te salutau cu « Hristos a înviat », sătenii care scoteau apă de la fântână şi se ofereau să contribuie la hidratarea participanţilor.
Au fost mici probleme cu marcajele. Am pierdut 3 minute înainte de finish, rătăcind pe alt drum, dar m-am întors şi am revenit pe calea cea dreaptă. La finish am ajuns în aproximativ 80 minute şi m-am înfructat flămând din mărul Mihaelei, pentru care foarte îi mulţumesc şi pe această cale. Am consumat 2 litri de apă pe traseu.
Felicitări organizatorilor. Per total au gestionat foarte bine prima ediţie a maratonului. Nu am stat la premiere şi celelalte activităţi post cursă pentru a ajunge la următoarea destinaţie.
My MTB Race
Din Botoşani am plecat spre Iaşi. Tot maraton MTB. De 1 mai, când pe dealul frumos al Buciumului sfârâiau manelele şi cântau mititeii pe grătare, vreo 400 de picioare au amestecat cu vervă la pedale pe 2 trasee: unul de 16,6 şi altul de 59,2km, la prima ediţie My MTB Race. Eu am făcut traseul de 19 km (da, am reuşit şi aici să mă abat; n-aş da vina pe marcajele care lipseau în punctul cheie, unde mulţi au picat în plasă, cât mai degrabă pe lipsa mea de atenţie şi anticipare sporită).
Cursa a fost ceva mai palpitantă decât cea din Botoşani, în special datorită coborârilor şi urcărilor solicitante. De asemenea s-a cunoscut implicarea mult mai consistentă a sponsorilor şi partenerilor.
E foarte plăcut, deşi puţin obositor, să faci două curse diferite în 2 zile. Să îţi testezi limitele, să te cunoşti mai bine concurând cu alţii, să cunoşti oameni noi, să te bucuri de trasee, peisaje şi locuri noi. Să simţi gâfâitul pinioanelor la 40km/h printre copaci, clinchetul roţilor când taie bolovanii de sub ele, să spinteci cu ciudă noroaiele, să simţi cât de frumos e să foloseşti bicicleta în viaţa de zi cu zi.
Am încheiat velo-fero duatlonul meu pe 1 mai, târziu în noapte, după alte 7 ore de mers cu trenul. În Bucureşti, capitala tuturor velofăgăduinţelor. Mă bucur că Moldova începe să îşi pună amprenta pe harta concursurilor de ciclism. Vin vremuri bune…