Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Din blogosferă: borduri înalte în Bucureşti, dar e frumos cu bicicleta la piaţă

Posted on 16 June 2011 de

Am colindat iarăşi blogosfera românească din ultimele două săptămîni şi am selectat cele mai interesante sau pitoreşti poveşti cu biciclete.

Alexandru-Brăduţ Ulmanu a fost în Bucureşti cu ocazia lansării cărţii sale despre Facebook şi-şi aminteşte un episod din scurta lui plimbare cu bicicleta prin acest frumos oraş:

Pe singura porţiune cu pistă adevărată pentru biciclete din Bucureşti, un băiat a căzut spectaculos chiar în faţa noastră. Nu era nimeni în jurul lui. Avea o bicicletă închiriată şi cred că a sucit cumva de ghidon în timp ce a ciupit frâna faţă. A aterizat pe faţă, cu bicicleta peste el. S-a cam julit la cap, dar s-a ridicat până la urmă pe picioarele lui. Şi d’aia zic: purtaţi cască.

Folosind obişnuitul său limbaj colorat (vulgar pe alocuri), Leul de oraş ne transmite că tocmai şi-a luat un MTB şi face nişte constatări despre mersul pe bicicletă în oraş:

Nu doar carosabilu e praf în ţara asta. Şi trotuaru e muci. Faptul că mi-am luat MTB a fost cea mai bună idee, în cazul în care vrau să o iau pe trotal la un moment dat.

Anca Berger a participat la triatlonul Fără asfalt şi ne-a povestit odiseea rastelurilor din lemn montate şi remontate de organizatorii concursului:

Zona de tranzit era în plină amenajare, 3-4 băieți montau rastelele din lemn. Când le-am văzut atât de lungi, primul gând a fost: ”Cine crede că aceste scânduri vor și ține greutatea bicicletelor? Și de ce atât de sus?!?!?!” Dar nu sunt organizator, nu mă bag în ciorba nimănui. Plus de asta, rămânând acolo și dând o mână de ajutor la marcarea standurilor, au existat mici discuții pe această temă și la un moment dat aud o certitudine de netăgăduit: ”Sunt inginer, ce naiba! O să reziste, am calculat greutățile!” Ok, în gândul meu le-am dorit să fie cât mai puțini concurenți cu biciclete de 15 kg.

Armin are pe blog cîteva idei dintr-o introspecţie referitoare la o decizie pe care urma să o ia. Cînd toţi intraseră deja în concurs, el a pornit spre Valea Doftanei:

Eram destul de nehotarat, adica nu stiam daca sa particip si in ziua asta la concurs sau sa plec cu bicicleta, iar daca plec cu bicicleta pe unde sa merg. Sa merg pe DN1 prin Campina si Comarnic sau sa merg pana la Valea Doftanei, de unde sa ma intorc pe DN1 pe la Comernic, sau sa merg pe Valea Doftanei pana in Brasov.  Varianta cu DN1 nu ma atragea prea mult datorita masinilor, datorita agitatiei de acolo, insa era ceva ce ma ingrozea  si in imaginea singuratica a drumului forestier ce se adaposteste printre copacii stufosi. Poate ca eram eu cam obosit dupa o noapte petrecuta in cort…

Elena Iulia merge cu bicicleta în casă. Tocmai şi-a cumpărat o staţionară şi se dă pe ea zilnic vreo 30 de minute. Îi sugerăm să încerce şi să iasă din casă, dar nu cu această bicicletă, ci cu una care porneşte de pe loc:

Dupa un alt timp ,m-am hotarat sa investesc banii intr-o bicicleta ,la fel ca cea de la gym.M-am chinuit intr-adevar sa o montez ,sa o aranjez,dar efortul a meritat.
Costul ei a fost unul minim ,nici cat un abonament la vreo sala de gym din Londra.De atunci am inceput sa fac sport 30 de minute pe zi.
Stiu ,e putin ,dar cel putin fac sport .

Oana Băcanu a participat la maratonul ciclist Franja (156 km) şi ne povesteşte cum a fost. Obiectivul ei, de data aceasta, a fost să termine competiţia cu un zîmbet:

Că tot vorbesc de organizare, anul ăsta am înregistrat o premieră absolută – am căzut de pe biță. Stupid, vorba lui Zlatko, nici o cădere nu-i deșteaptă. Mergeam bine, eram la 8 km de cel de-al doilea urcuș al zilei, cam la jumătatea maratonului. Io la coada grupului. Decid că e momentul să pap un gel cu cofeină. După el se bea apă musai. Țineam bidonul în mînă cînd a venit o ușoară curbă la dreapta. Am vrut să pun mîna pe ghidon ca să corectez traiectoria ținînd în continuare bidonul în mîna stîngă. Aveam de gînd să mai beau și apoi să pun bidonul la loc. Am mai făcut mișcarea asta de multe ori la viața mea, dar de data asta bidonul mi-a alunecat, am vrut să-l prind, m-am dezechilibrat și m-am trezit pe pămînt.

Alina Gorghiu laudă o recentă invenţie a unei studente, care proiectează imaginea biciclistului în faţa lui, pe carosabil:

O veste buna si pentru biciclisti si pentru soferi. Si mie mi s-a intamplat sa fac manevre de evitare, pentru ca soferii nu m-au observat.
Inventia este a unei studente britanice, care probabil ca iubeste bicicleta. Poate o invitam la Burta jos!

Ioana Ştef ne povesteşte despre experienţa ei cu bicicleta ce poate fi închiriată gratuit de la Columbus Cafe, în Oradea:

Eu am ţinut-o aproximativ 3 ore, timp în care m-am plimbat prin parcul central, apoi Corso, pe la Crişul, Decebal, Ioşia Nord – podul de pontoane, iarăşi Decebal, Maniu, parcul Bălcescu, ce mai… un adevărat tur al Oradiei pe două roţi! Bicicleta s-a comportat admirabil, frânele au mers bine, iar frica mea iniţială s-a evaporat treptat… Mi-a plăcut că azi, fiind zi liberă (ergo mai puţin trafic), am avut tot oraşul să ne plimbăm pe unde-am vrut!

Erwin Albu era de altă religie şi mărturiseşte că s-a convertit la biciclism. El locuieşte în Codlea şi deja se gîndeşte să înceapă o campanie de promovare a bicicletei în acest oraş:

Sincer, de mult vroiam să fac acest pas, dar am avut o mie de scuze să tot amân. Simt nevoia de mişcare, simt nevoia de a scăpa de anchilozeala cauzată de maşină. Apoi, în Codlea ajungi în câteva minute peste tot pe unde vrei. Plus că mai protejezi şi mediul, mai economiseşti la combustibil şi nici nu te mai stresează parcatul autoturismului. Mi s-a mai făcut şi o poftă nebună de a descoperi pădurile codlene de pe “mountain bike”. Da, ştiu, mai sunt de asumat riscurile de a merge pe drumurile publice stăpânite de şoferi nervoşi. Dar mă voi încăpăţâna să risc în continuare. Şi aceasta este o cauză bună.

Elena a fost la piaţă cu bicicleta, cu un tradiţional coş în faţa acesteia. Astfel şi-a adus aminte cum a învăţat ea să pedaleze:

Mergand mi-am adus aminte de primele lectii de mers pe bicicleta , date de tata undeva la Maliuc unde locuiam cand aveam 5 ani . Cat de mandru se tinea el de mine sa invat . Mesterise ceva timp sa monteze bicicleta primita de la prietenii italieni pe care ii aveam…Asta e una din imaginile copilariei …eu pe bicicleta cu tata alergand in spatele meu :)
Apoi alta bicicleta nu a mai fost . Nu ne-o permiteam .

Notă: Acest articol n-ar fi fost posibil fără căutările realizate cu Zelist Monitor.

Foto: Ioana Ştef

Categorized Revista presei

Tag-uri:

8 Responses to “Din blogosferă: borduri înalte în Bucureşti, dar e frumos cu bicicleta la piaţă”

  1. Ioana S says:

    Iacătă, Columbitza din Oradea a ajuns vedetă! Thanks! ;)

    • George Hari Popescu says:

      Cu plăcere şi mai treci pe aici să citeşti despre cum e cu bicla în oraş.

  2. Leul de Oras says:

    Tenchiu, tenchiu, is iz ăn anăr tu bi hir. :)

    • George Hari Popescu says:

      Vai de mine, dacă ai şti cît m-am chinuit să scot un citat fără “p” şi “f” din ce ai scris tu acolo! După cum vezi, aici e un site cît de cît cuşer.

  3. Iulia says:

    As vrea sa merg prin oras cu bicicleta ,dar problema este ca nu am invatat sa merg pe o bicicleta .Poate in viitorul apropiat ma voi duce la cursuri de bicicleta .

  4. Oana says:

    Salutări bicicliste de la Zagreb :) Mă bucur că m-ați găsit și că articolașul meu a trezit interes :) Să biciclim și să ne citim cu bine :)


Trackbacks/Pingbacks

Leave a Reply


Evenimente viitoare

Carturesti.ro