Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Din blogosferă: vînătăi, drumuri forestiere, porumbei striviţi de roţi

Posted on 22 June 2011 de

Aşa e mereu vara: bicicliştii ies mai des, încearcă ture mai lungi. Poveşti destul de asemănătoare în grupajul următor, dar şi unele întîmplări deosebite.

Ana Ciobanu a făcut o tură scurtă pînă la Căciulaţi, dar s-a ales cu urme de tractorist, două vânătăi şi un început de insolaţie:

Când am ieşit în câmp mi-am blestemat zilele. Căldura era insuportabilă. Am trecut râzând de aeroport, amintindu-mi de masacrul de la Prima Evadare. În Dimieni am băut un litru de apă şi un litru mi l-am turnat în cap. Începuse să-mi tremure imaginea ca la un televizor din ăla vechi pe care îl reglezi cu o palmă în cap. După Dimieni, pe lângă linia de tren dinspre Căciulaţi, am reuşit să mă aleg cu pipa înfiptă în abdomen şi cu ghidonul în picior. Cu ocazia gropii în care am căzut pe faţă, am descoperit că nu-mi mai merge nici furca.

Vasile Moisă crede că trebuie să mergi cu bicicleta dacă n-ai cal şi mărturiseşte că-i plac traseele pe drumuri forestiere:

Dar ma gandesc ca-i fain sa bagi cu bicicleta pe poteci, mai fain ca pe forstiere, insa la betoane nu am nici o placere. Las altora soseaua. Daca nu simti dealurile, crengile, noroaiele, paraiele, inseamna ca nu esti la padure cu bicicleta ci in alte parti. Si mai o treaba faina-i ca nu meri cu soarele-n cap toata ziua.

Richard Marius Ilie este impresionat de faptul că întîlneşte în oraş, cînd merge cu bicicleta, porumbei striviţi pe asfalt:

E un eveniment oarecum bizar. Explicatiile ar fi:

– porumbeii sunt deprimati si se sinucid aruncandu-se sub rotile masinilor,

– soferii timisoreni sunt mai rapizi zilele astea astfel ca zburatoarele n-au timp sa se fereasca.

– porumbeii sunt confuzi si aterizeaza pe sosea in loc de acoperisuri.

– poluarea e mai ridicata anul asta astfel ca porumbeii pica beti sub roti.

Radu Clapa are un plan măreţ – va merge acasă cu bicicleta, chit că va trebui să doarmă pe traseu sau să pedaleze noaptea:

Dacă am calculat bine, în prima zi ajung undeva pe la Adjud, urmând să aleg dintre cele două variante posibile: fie înnoptez la primul loc prielnic de pe marginea drumului, fie continui și pe timp de noapte….Încă nu am decis, dar voi pleca pregătit cu multe baterii și câțiva acumulatori ca să pedalez în toiul nopții. Ar fi o noutate pentru mine în ceea ce privește călătoria cu bicicleta.  (Mărturisesc că prima oară când am calculat traseul acesta am considerat o oprire pe la Mărășești peste noapte, dar acum nu aș mai îndrăzni să deranjez lumea, așa că… vremuri noi, calcule noi :D )

Mugurel Frăţilă a participat la concursul Iron Man, dar a avut cîteva probleme cu bicicleta şi cu antrenamentul:

Pe bicicleta imi dau seama ca schimbatorul de spate e oleaca dereglat, merge numai ca trebuie ‘convins’ din cand in cand, turele merg bine, in tura doi ma prinde oleaca de avant si trag mai tare. Il vad pe Crs cu tricoul lui alb cu buline rosii :D, merge foarte bine, mai bine ca mine. In tura 3 de bicicleta imi dau seama ca nu ma vor ocoli crampele, la urcarea de final mi s-au blocat picioarele, durere intensa reusesc sa mi le deblochez pe cradriveps mi se blocheaza bicepsul femural, tendoanele protesteaza si ele… Asta e, lipsa de antrenament, hai ca pot sa mai trag cateva ore pana la final, stiu ca sunt incapatanat si pot castiga batalia cu mine.

Lui Credal i s-a pus pata şi s-a gîndit să meargă cu bicicleta pînă în Valea Avrigului:

Aveam la dispozitie doua biciclete. Si nu stiam ce sa aleg. Bicicletele sunt undeva la vreo 6…70 euro. Nu, n-am uitat niciun zero. In total 70. Una, cea cu care m-am dat turele trecute, are avantajul ca ii merg schimbatoarele, cat de cat. Dar are roti de 26 si pneuri mai ca in palma. A doua are roti de 28, si pneuri mai de teren. Dar ultima data cand m-am dat cu ea parca ii erau futute schimbatoarele. Dileme, dileme. Cum am auzit ca cica s-ar fi asfaltat drumul pana sus, am ales prima bicla.

Diana Savin n-a mai pedalat de 15 ani şi a dat o tură în Tineretului, care i-a redeschis pofta:

Ieri am urcat pe bicicleta dupa mai bine de 15 ani si se pare ca mi-e frica de oameni si atunci cand merg pe bicicleta…Ei…Mergeam ca un motan incaltat si baut…Am plecat din parcul Tineretului cu gandurile astea: “nu se poate…maine dimineata la 10 sunt aici la pedalat”…Avand in vedere ca la 10 dormeam, inseamna ca nu mi-a fost chiar atat de rusine ca merg cam leganat si ca mi-e frica sa trec pe langa oameni…

Foto: Ana Ciobanu, Vasile Moisă

Notă: Acest articol n-ar fi fost posibil fără căutările realizate cu Zelist Monitor.


Categorized Revista presei

Tag-uri:

Leave a Reply


Evenimente viitoare

Carturesti.ro