Bicla.ro pe Twitter Bicla.ro pe Facebook Trimite-ne un e-mail

Din blogosferă: cuvîntul cu “p”, antrenorul ciclostrong, profesorul semizeu

Posted on 04 July 2011 de

A fost mai greu să găsesc articole interesante pe blogurile în zilele care au trecut şi nu este din cauză că nu s-au întîmplat destule lucruri, ci poate din cauză că vine tot mai mult vara, ca să zic aşa şi, o dată cu ea, lingoarea urbană.

Elena Cîrîc mărturiseşte că bicicleta ei este un Brompton, într-un articol de musafir pe blogul lui Victor Kapra. Deci, reclamă la Brompton şi Ciclissimo:

Am plimbat-o pe stradutele capitalei, pe arterele principale in plina zi, la facultate, la birou, la suc cu prietenii, la Opera, la Mall, la teatru si cam peste tot pe unde ma duc eu merge si ea.

Brompton e o bicicleta englezeasca, foarte fiabila, in ciuda aspectului jucaus. Cand o pliez, bicicleta devine un bagaj de mana (destul de greu pentru o fiinta firava, dar nu și pentru mine numai bun de transportat. Iar daca drumul nu e accidentat, o pot trage dupa mine, fiindca e prevazuta cu rotițe.

Vulupe ne reaminteşte în ce ţară frumoasă trăim, o ţară cu peisaje mirifice, o limbă greu de învăţat chiar şi de către români şi cu supermarket-uri deschise nonstop, dar şi o ţară cu şoferi toleranţi, care înţeleg că în automobil curul lîncezeşte, pe cînd în şa se arcuieşte. Dacă vă deranjează limba română din trafic, daţi un scroll peste acest fragment romantic:

Dupa ce am depasit iar TIR-ul a trecut, am oprit uitandu-ma in spate sa vad ca ma ajunge si domnita din urma pentru a ne continua drumul. Numai ca in loc de a o vedea pe ea am vazut audi-ul negru venind paralel cu mine:

– De ce mortii ma-tii ma injuri ba?

– Nu te-am injurat, ti-am urlat ca ai blocat toata strada, tu nu vezi unde ai oprit?

– *** gura ma-tii de barbos jegos, ma *** in barba ta. Urmat de o flegma, peste amicul care statea pe locul din dreapta, catre mine.

– Tu de ce injuri?

– Baga-mi-as *** in fata ta de barbos, vrei sa-ti sparg dintii? Zii ma, vrei sa te las fara dinti?

Altheate l-a învăţat pe Dani a învăţat să meargă pe bicicletă în trei zile, ceea ce e un record, avînd în vedere cît ne-am chinuit noi 15 minute, cu fetele de la Lecţiile de pedalare:

Am preferat sa nu-i pun roti ajutatoare, pentru a nu prelungi inutil antrenamentul. L-am motivat destul de simplu, i-am propus sa mearga singur un metru, ceea ce a reusit fara probleme, chiar din a doua zi. Evident si laude si jeleuri.

Azi a cerut singur sa mearga 2 metri si a reusit din nou. A prins curaj si a incercat sa atinga 3 metri de mers singur, si a ajuns, fara sa-si dea seama, sa mearga toata strada.

Gabi C. scrie despre Mihai Dinu, cel care mi-a fost profesor şi coleg la FJSC. Profesorul merge cu bicicleta zilnic, cu o simplitate în atitudine care te descumpăneşte:

“În liceu am jucat şi teatru. Am fost Matei Basarab şi Alexandru Ioan Cuza. Chiar am mânuit sabia cu care a jucat Nottara în «Apus de soare». Dar nu cred că aveam talent. Deprinsesem elementele vocale ale jocului. Nu ştiu cât m-a ajutat acest lucru la catedră. Cert e că eşti emoţionat la început, dar apoi te rodezi. În fond, nu sunt o persoană comunicativă. De aceea mă şi plimb cu bicicleta. Am un spirit de independenţă în sensul ăsta, iar pe bicicletă eşti singur şi nu rişti să fii abordat. Nu le-aş recomanda studenţilor, pentru a-şi îmbunătăţi aptitudinile de comunicare, să meargă cu bicicleta. Mai bine să meargă cu metroul, să angajeze discuţii.”

Yagharek a început să observe ce trotuare infecte sunt în Constanţa, de cînd şi-a luat bicicletă. N-am înţeles ce căuta cu bicicleta pe trotuar, dar el/ea ştie mai bine:

Acum, decând mi-am luat bicicletă, am observat – spre surprinderea mea – ce trotuare infecte avem in Constanţa. La început mi-am propus să merg mai mult pe troutuar pentru a nu mă avânta în trafic unde conduc toţi… şoferii constănţeni şi nu numai, dar când am văzut ce trotuare avem, mi-am luat inima-n dinţi si zilnic mă înscriu în trafic.

Am două posibilităţi: să-mi rup treptat bicicleta pe trotuar sau vre-un membru odată şi-odată pe şosea. Bine-nţeles că orice om întreg la minte s-ar gândi că mai mult contează sănătatea decât fierul, însă tentaţia… tentaţia e mare!

Emilian Nedelcu evocă o problemă bucureşteană: antrenorul de ciclism voluntar ubicuu şi neliniştit. El îi dă aici replica la numeroasele îndemnuri inutile şi vetuste din trafic:

“Ce cauţi pe trotuar? De ce mergi pe placa mare?”, m-a  întrebat ieri antrenorul voluntar de ciclism, pe un ton zeflemitor şi atotştiutor şi  în faţa studenţilor săi care-l flancau.

Mă  grăbeam să ajung acasă şi n-am avut timp să-i  explic. Am zâmbit politicos şi  am plecat mai departe. Simt însă  nevoia  să completez.

Deci, domnule antrenor voluntar de ciclism, întotdeauna pedalez  pe pista destinată  bicicliştilor dintre Piaţa Presei şi Aviatorilor. Îmi place. Îmi place să pedalez relaxat, să mă uit la lumea care trece pe trotuar şi să nu fiu stresat de maşini. Trotuarul este larg şi e loc pentru toată lumea, şi pentru biciclişti, şi pentru pietoni.

Foto: Victorkapra.ro

Notă: Acest articol n-ar fi fost posibil fără căutările realizate cu Zelist Monitor.


Categorized Revista presei

Tag-uri:

2 Responses to “Din blogosferă: cuvîntul cu “p”, antrenorul ciclostrong, profesorul semizeu”

  1. ionel says:

    Era mai bine daca cei de la Brompton faceau doar lanturi. Macar erau in varful producatorilor ! Nu pricep cum de-au dacazut in asa hal sa ajunga sa produca astfel de facaturi de biciclete ! Pacat de renumele pe care l-au castigat in trecut !


Trackbacks/Pingbacks

Leave a Reply


Evenimente viitoare

Carturesti.ro