Adunarea se sunase la 19.30, dar s-a plecat mult mai tîrziu pe traseu, spre avantajul unei televiziuni care a dorit să filmeze cîte ceva (vezi min. 18) de la acest eveniment lunar.

Masa critică de vineri a însemnat vreo 250 de biciclişti, adunaţi pentru a arăta că există oameni care merg pe două roţi în Bucureşti. Şi chiar am avut vizibilitate, asta s-a observat din claxoanele de apreciere (îmi place să cred că nu erau de nervi) ale automobiliştilor, toleranţa şoferilor de autobuze, aplauzele admirative ale pietonilor.

Au fost vreo două accidente, dintre care unul destul de grav, atunci cînd doi biciclişti s-au acroşat chiar înainte de sosirea în Parcul Izvor. Am aflat însă că biciclistul este în stare bună acum. Noroc că purta cască… Pentru unii, pedalarea în grup încă pune probleme, dar totul se poate rezolva dacă eşti permanent atent la drum şi la bicicliştii din jurul tău.

De data aceasta, traseul a fost secret şi lung (vreo 20 km). Reportera de la B1 TV (evident, total nepregătită) a dezvăluit însă traseul pe post, chiar înainte de start. Nu ştiam încotro ne îndreptăm, dar am trecut prin vreo patru zone în care am locuit în acest frumos oraş european. Tot ce ştiam era că finişul va fi tot în Parcul Izvor, de unde s-a şi plecat.

Observ apariţia unei noi specii de biciclist: cel care participă la asemenea plimbări în grup, deşi nu crede foarte mult în ele. Este interesant să auzi, în mulţime, voci care acuză manifestarea la care participă în acel moment. Ciudată specie…

Parcă la ediţia asta s-au încălcat mai multe reguli de circulaţie decît data trecută, dar partea bună este că nu au existat accidente rutiere grave din cauza coloanei de sute de biciclişti. Am trecut destul de fluid prin intersecţii, graţie băieţilor care au blocat pentru cîteva secunde autovehiculele.

Dar poate cel mai mare eveniment la această ediţie a fost absenţa poliţiei. Salut din toată inima faptul că s-au abţinut să ne agreseze vizual şi sonor cu maşinile şi motocicletele lor. Am dat dovadă de responsabilitate şi am arătat că ne putem deplsa şi singuri pe două roţi în oraş, fără dadaca poliţistă. Ne maturizăm.