Blogurile fetelor care merg pe bicicleta sunt foaaarte diferite de cele ale băieţilor care se îndeletnicesc cu aceeaşi ciudată pasiune. Poate mi se pare mie, dar parcă uneori fetele sunt mai vehemente şi au un limbaj mai colorat.
Iată cîteva mostre de texte bicicliste pe diverse tonalităţi:
Oana de la Velobello le învaţă pe fete cum să meargă pe bicicletă în fustă. Deci bicla nu presupune compromisuri de la modă, dar trebuie făcute unele ajustări.
„So what am fustă!? Nu se poate pedala? Ba chiar mai bine, că nu-mi mai prind clipsurile alea haioase să-mi ţină pantalonii, mişcarea e mai naturală şi feelingul – nu se compară”.
Dana e foarte violentă în limbaj, dar are şi ea dreptate, doar vorbeşte despre bărbaţi în trafic. Se pare că în Românica nu s-a moştenit mare lucru din eleganţa şi galanteria masculină a rudelor franceze de ginte latină.
„Taximetrist, încercând să-mi taie calea din stânga, de pe sens opus, eu având verde: frânează brusc, cu scârţâit de roţi, la câţiva centimetri de mine şi începe să urle cu ură.
Eu: ‘Dar nu vezi că am verde??! nu vezi, aşa-i? nu te uiţi tu, n-ai treabă!'”
Şi Oana Maria are un limbaj colorat şi tema e tot bădăranul român ubicuu în oraşul modern. Se ajunge însă şi la ameninţarea cu „bătaia cu bicicleta” a bătînelelor din bloc, ceea ce mă face să mă întreb dacă bicicleta o relaxează pe autoare sau o înrăieşte.
„E foarte răcoritor să nu mai fii politicos, măcar o dată pe an. Ce e ciudat e că atunci când eşti nesimţit, obţii rezultate, obţii respect. Când mă comport frumos, sunt aproape întotdeauna înjurată ca la uşa cortului…”
Ioana a avut de curînd o experienţă nefericită: ea a fost acroşată de un autoturism cînd traversa strada pe bicicletă. Este un mod de traversare incorect, pentru că nici un vehicul nu poate trece pe trecerea de pietoni. Cînd duci bicla de coarne, eşti considerat pieton. Ioana îşi face mea culpa şi va fi de acum încolo mult mai atentă.
„E clar o lectie pe care trebuia sa o primesc. Daca as fi tinut inca la principiile mele vizavi de regulile de circulatie, clar nu as fi trecut prin asta. Acum nu-mi ramane decat sa-mi promit ca nu o sa ma incalc vreo regula, oricat de tare ma grabesc sau oricat de lene mi-ar fi sau indiferent de cata lume o incalca.”
Sorina se întreabă de ce mulţi biciclişti merg pe lîngă pistele amenajate de bine, de rău, în Bucureşti. A născut o mică discuţie în jurul acestui subiect şi apar şi sfaturi de la semeni biciclişti.
„O explicaţie ar fi faptul că marcajele de pe pistele de la noi sunt făcute în aşa fel încât te zgâlţâie, ca şi cum ai lua-o prin gropi. Alta ar fi că, uneori, sunt trasate în aşa fel încât, în curbe, unghiul este prea strâns pentru a permite o curbă luată fără o frână drastică.”
Foto: SXC