Pentru că suntem pe un site dedicat bicicliștilor urbani, dați-mi voie să explic – triatlonul este o competiție sportivă complexă, alcătuită din 3 probe: înot, ciclism și alergare.
Recomand tuturor iubitorilor deplasării pe bicicletă să meargă măcar o dată în viață la o astfel de competiție (dacă nu ca participant, măcar ca spectator). Ceea ce am văzut și trăit la acest eveniment este unic. Da, a fost înainte de toate o experiență unică. Am plecat acolo ca observator, dar nu m-am putut abține și am făcut proba de bicicletă.
Înainte de a citi mai departe, vedeți următorul montaj video:
Vineri seara am descins în 2 Mai, la Pescărie, unde am asistat la ședința tehnică. Era agitație mare (multă lume nouă, dar și mulți cunoscuți – printre ei, Anca Berger – cu care am mers până acolo, Velobella Andreea, Bogdan de la Veloteca și Răzvan Florea). Dudu și Tudor (vinovații pentru Fără Asfalt) au explicat regulile jocului. Printre altele, ne-au avertizat asupra existenței șerpilor și viperelor pe traseul de biciletă. Mai târziu avea să se confirme.
Sâmbătă dimineață eram fresh. Nerăbdător. Bicicleta mea de 25 de kg mă aștepta sub o boltă deasă de viță de vie. Am plecat alături de echipa Smart Atletic, ei urmând a concura la proba de ştafetă (Vlad Stoica – înot, Adrian Nanulescu – alergare și Mihai Baractaru – bicicletă). Pe plajă, la 2 Mai, pregătirile erau în toi.
Startul s-a amânat puțin. Nici nu am apucat să termin bine de filmat și pozat ultimii concurenți care au intrat în apă la proba de înot, că am și zărit primul ieșit. Era… Răzvan Florea. Vlad al meu a ieșit al patrulea (locul II la categoria lui) și i-a predat rapid ștafeta lui Adrian Nanulescu. Proba de înot a avut 1,5 km (lungă) și 750 m (scurtă). A urmat alergarea pe faleză, între 2 Mai și Vama Veche, pe o distanță de 9 km (la proba lungă) și 6,5 km (cea scurtă). Mai întâi au trecut peste stânci, ceea ce a fost puțin dureros, dar asta e aventura Fără Asfalt.
Traseul de bicicletă (modificat față de cel inițial din cauza impracticabilității) a fost unul cu adevărat spectaculos. Din păcate au fost concurenți care s-au încurcat (s-au luat după vechile marcaje sau pur și simplu i-a luat priveliștea). Pentru că erau pe acolo: rezervația Hagieni, satul și lacul Limanu, drumuri pietruite, broaște țestoase, șerpi, lebede (pe astea nu le-am văzut eu), firul ierbii care îți atingea genunchii, o vegetație parcă din alte meleaguri.
Am reușit să fac tot traseul. Am stat de vorbă cu concurenții, am mâncat corcodușe și m-am simțit foarte bine alături de voluntarii de la Punctul de verificare și alimentare numărul 2 (aici am petrecut mai mult timp decât la primul check point). Am ajuns aproape epuizat (se cunoaște lipsa antrenamentului pentru un astfel de traseu).
Seara a fost premierea. Tot fără asfalt, pe plajă. S-au strigat primele 3 locuri de la fiecare categorie, dar și alte premii speciale. Toți concurenții au primit diplome de participare și cei care nu au fost pe podium s-au bucurat pentru reușita celorlalți (ei, nici chiar așa, că nu suntem într-un basm cu happy-end; dacă nu cumva o fi pleonasm).
Cert este că eu m-am bucurat pentru toți. Și mai mult decât orice, mi-a părut bine că am luat parte la primul meu triatlon. Ca observator și puțin ca participant :)
Va urma…