Alexandru Sever Stan este student în anul al patrulea la Drept. În 9 noiembrie, va asista la o autopsie, dacă tot vrea să devină procuror. Are carnet de şofer dar se deplasează cel mai mult cu bicicleta. L-am cunoscut atunci cînd ne-am întîlnit cu cicloturistul Anton Duma. Sever a venit la întîlnire pentru că şi el vrea să facă turul României anul viitor, după ce va scăpa de licenţă.
Locuieşte în Titan acum, a mai stat în Militari şi în Regie şi i-au fost furate trei biciclete în Bucureşti. A avut Pegas, DHS-uri, First Bike, iar acum este fericitul posesor al unei biciclete Pashley.
De la Ploieşti, explorări în ritm de ceasornic
Bugetul mic pentru vacanţă şi dorinţa de explorare l-au determinat să facă 7 călătorii în 7 zile în această vară. Profitînd de faptul că oraşul lui de baştină, Ploieştiul, este un important nod de cale ferată, Sever a ales în fiecare zi un traseu diferit. A combinat mersul cu trenul cu pedalarea, pentru a explora localităţile apropiate.
Astfel a ajuns la Slănic, Mizil şi Vălenii de Munte. Întoarcerea a făcut-o pe bicicletă şi a folosit ocaziile acestea şi pentru a-şi vizita unii cunoscuţi. A luat bilet la cursele de dimineaţă ale trenurilor, ca să nu-i incomodeze pe navetiştii care folosesc de obicei personalele.
Cînd a făcut şcoala de şoferi, Sever n-a mai luat trenul, ci a mers cu bicicleta de la Bucureşti la Ploieşti. Are la activ vreo 30 de curse pe această distanţă şi spune că ştie DN1 pe dinafară, îi cunoaşte imperfecţiunile şi pericolele. El recomandă mare atenţie bicicliştilor care folosesc acest drum, mai ales că şi camioanele de mare tonaj circulă pe acolo.
Bicicletele lui Sever
A schimbat ceva biciclete la viaţa lui! Îşi aminteşte şi acum de Pegasul mic pe care-l avea cînd era copil. L-a tot folosit, pînă cînd i l-a vîndut unui băiat, cu permisiunea părinţilor. Pe atunci, era la un club de ciclism din oraş şi făcea ture de antrenament.
Dar mie nu-mi place să merg cu bicicleta cînd îmi spune cineva, vreau să merg cînd am eu chef.
De aceea, n-a stat prea mult la club şi a început să facă ture tot mai lungi, deşi părinţii îl sfătuiau să nu se îndepărteze prea mult de casă.
Următoarea bicicletă a fost una chinezească, foarte ieftină. Ştia să o dezasambleze şi să o facă la loc imediat. Cumpăra mereu piese şi şuruburi, vînzătorii de la magazinul de profil îl cunoşteau. Avea o trusă completă de scule de la tatăl lui, avea pînă şi cele mai rare instrumente. A vîndut şi bicicleta asta unui băiat de la ţară, pe 100 de lei.
A urmat o perioadă fără bicicletă, în timpul liceului. Pasiunea i-a revenit cînd a intrat la facultate şi s-a dotat atunci cu un First Bike. Mergea des la Ploieşti şi marea problemă era că, după ce ieşea cu grupul în oraş şi băieţii le însoţeau pe fete acasă, nu mai avea cu ce să se întoarcă, aşa că trebuia să dea bani pe taxi. Bicicleta a rezolvat însă acest inconvenient.
A mers prima oară de la Ploieşti la Bucureşti într-o seară. A plecat pe la 9 seara de acolo. Părinţii credeau că va lua trenul cu bicicletă cu tot. A tot pedalat pe întuneric, fără nici o dotare tehnică, fără lumini şi fără vestă reflectorizantă. A ajuns pe la 1 noaptea la Băneasa. Acum însă nu s-ar mai încumeta la o asemenea călătorie fără să aibă la el cele necesare.
A urmat un DHS pe care-l are şi acum, îl foloseşte la ture lungi şi care nu se desfăşoară numai pe şosea. Însă cea mai mare mîndrie este proaspăt cumpărata bicicletă Pashley. Luată de la Veloteca, bicicleta englezească este dotată cu lumini, portbagaj, are şa Brooks şi un cadru destul de înalt pentru picioarele lungi ale lui Sever. N-ar fi avut bani de aşa ceva, dar a folosit banii primiţi de curînd dintr-o moştenire. Va fi bicicleta lui de oraş, pentru că oricum îi plac bicicletele care par biciclete, fără suspensii sofisticate şi componente hi-tech.
Se fură în Bucureşti
I-au dispărut două biciclete din două scări de bloc şi una chiar din sediul firmei unde lucra.
Una dintre ele a fost furată dintr-o scară de bloc din Rahova. Hoţul a trecut de interfon şi nici un vecin n-a auzit nimic. A doua a „plecat” din Militari, din blocul unde locuia Sever. A legat-o de un grilaj metalic de pe scară şi a mers în oraş cu treburi. Cînd s-a întors, peste cîteva ore, ia bicla de unde nu-i.
Cea de-a treia a dispărut de undeva de la Leu. O legase la etajul 1 al clădirii firmei şi exista un paznic la intrare. Acesta a plecat să-şi cumpere covrigi şi, cînd s-a întors, bicicleta lui Sever nu mai era unde o lăsase el.
Sever a văzut cît de uşor se pot fura bicicletele în Capitală, aşa că este decis să aibă grijă de Pashley ca de ochii din cap. O urcă pe scări pînă la etajul 4, o leagă bine şi nu o scapă din ochi cînd e în oraş. Ar fi interesat de o asigurare a bicicletei, atunci cînd firmele din domeniu se vor hotărî să ofere în România această facilitate.
Turul României
Ar vrea să plece vara viitoare. Poate o convinge şi pe prietena lui să-l însoţească, dacă reuşeşte să-i alunge teama de automobile în trafic. Va avea nevoie de bani pentru dotare: genţi, cort, haine specifice ciclismului. Va dormi în cort sau la gazde, acolo unde va putea. Se bazează pe relaţiile pe care şi le-a făcut prin ţară graţie jocului online Warcraft III . Joacă într-un clan şi uneori mai stă de vorbă pe Skype cu ceilalţi membri.
Planul e să meargă întîi în Dobrogea, apoi să continue spre Moldova şi Ardeal. Ar vrea să stea mai mult prin munţi. Iar dacă vreo pantă i se va părea prea obositoare sau dificil de urcat, va merge pe lîngă bicicletă, nu va pedala.
Sever va folosi acest tur pentru a se antrena pentru un posibil tur al Europei. Este inspirat de tururile lui Anton Duma şi ale lui Radu Mititean şi vrea să încerce şi el.
Deocamdată, Sever este un biciclist urban care visează la condiţii mai bune pentru pedalat în Bucureşti. Viitor procuror pe două roţi, Sever speră că într-o zi vor exista atît de mulţi biciclişti în Bucureşti încît autorităţile se vor simţi obligate să facă mai mult pentru ei.