Lucrurile s-au mai aşezat, poveştile din ultima perioadă sunt tot mai interesante. Probabil cei care aşteaptă finalul înscrierilor pot învăţa din textele celorlalţi.
Iată cîteva fragmente interesante din cele mai noi participări la concurs:
Cateva clipe imi vin in minte, primele mele incercari in a imblanzi o bicicleta. La cat de curajos ma credeam, a fost destul de greu. Emotii inainte de plecare, teama de masini, lipsa de antrenament, borduri, ranjete sau priviri mirate, barbati claxonand, fluturand din maini, de parca n-ar mai fi vazut nici un biciclist in viata lor, iar aceste lucruri ma stresau foarte mult si ma faceau sa-mi pierdeam concentrarea.
Când era mică, tatăl ei o lua peste tot pe portbagajul unui Pegas roşu. Îşi amintea cu plăcere acele plimbări. Nu ştia să meargă pe bicicletă, dar avea şi ea o tricicletă roşie pe care o plimba adesea prin spatele blocului. Pe atunci era un fel de „băiatul lui tata”, o fetiţă serioasă şi încruntată, căreia nu-i prea plăceau păpuşile. Mai târziu şi-a dorit să înveţe, însă tata nu avea timp. La ţară, l-a rugat pe bunicul, însă nici el nu avea timp, sau chef, sau nu credea că fetiţele au nevoie de aşa ceva. A încercat singură, sprijinind de gard bătrâna bicicletă rusească cu cadru înalt, mult prea mare pentru ea. Apoi a renunţat, bosumflată. Nici măcar nu-i ajungeau picioarele la pedale!
Vreme de 4 ani, din clasa a 5-a pana la terminarea scolii generale, in fiecare zi de scoala (care la vremea aceea includea si sambetele) am mers cu bicicleta 4 kilometri dus si 4 kilometri intors pe drumul dintre cele doua sate. Pe soare, pe ploaie, pe vant si uneori chiar si pe ninsoare. Ma trezeam dimineata devreme si plecam pe calutul cel vernil pentru a ajunge la timp la orele ce incepeau la 7 si un pic. La inceput mi s-a parut atat de ciudat si drumul atat de lung, ca o calatorie spre alt taram, presarata cu tot felul de pericole si obstacole:„Sa ai grija si sa mergi cat mai spre marginea drumului, sa fii atenta cand traversezi soseaua, sa fii atenta la masini, sa nu opresti daca nu este nevoie, sa mergi in grup, sa nu fii singura cand mergi pe camp…”. Cunoasteti sfaturile astea, le primea si Scufita Rosie cand pleca in padure la bunica :).
Pot spune ca era bicicleta familiei… Vara, tatal meu mergea la serviciu cu ea si dupa-masa cand ajungea acasa era randul meu sa ies la alergat cu bicicleta. In vacante, cateodata, tatal meu ne lua pe mine si pe fratele meu pe portbagaj in spate si mergeam cu el la serviciu…
Ce vremuri…
Alteori, cand am mai crescut, plecam mai multi colegi cu noaptea in cap impreuna cu tatii nostri la pescuit pe langa Bucuresti si faceam km dupa km parca fara sa simt oboseala…
La magazin, mâhnit tata cere o sticlă de lapte… Părul său cărunt îi era pieptănat, aşezat frumos într-o parte. Vânzătoarea, cunoscându-l, îi spuse poate cele mai frumoase vorbe din viaţa lui: “Ce bine că v-aţi întors! Ieri aţi plecat cu gândurile şi cumpărăturile dumneavoastre şi a-ţi uitat bicicleta răzămată de magazin. Când am ieşit la 23 şi am văzut că încă este acolo, mi-am permis să o bag în debara şi să vă aştept să veniţi joia viitoare.”
Nu vă puteţi imagina cât de sprinten şi fericit a fost tata când s-a întors pe bicicletă acasă!
În final, iată din nou paşii pe care trebuie să-i parcurgi:
- Citeşte cu atenţie informaţiile din pagina specială de concurs de la Bicla.ro.
- Consultă regulamentul de pe site-ul Veloteca şi vezi dacă îndeplineşti condiţiile.
- Scrie-ţi povestea măiastră şi reciteşte-o la sfîrşit, să nu cumva să-ţi scape vreo greşeală.
- Completează formularul de concurs şi ataşează fişierul.
- Aşteaptă data de 1 mai, cînd încep să fie anunţaţi cîştigătorii.
Succes!