Din moment ce unii oameni indivizi consideră că mersul pe bicicletă este pentru cei fără bani care locuiesc la periferia oraşului şi nu-şi permit să achiziţioneze o maşină, zic să scriem şi câteva sfaturi pentru cei care au de făcut drumuri zilnice mai lungi, cu bicicleta.

Din fericire, stau ceva mai departe de centrul oraşului. Departe ca distanţă, nu neapărat ca timp. Distanţă care însă nu m-a făcut deloc să renunţ la mersul pe bicicletă, ba dimpotrivă,€“ prefer să mă bucur de libertatea şi independepenţa oferite de cele două roţi cât de des am ocazia. Prin urmare, de cel puţin câteva ori pe săptămână am ocazia să parcurg un traseu de aproximativ 18 km dus, în funcţie de ruta aleasă.

În coada TIR-ului, în umbra dubei

Am parte pe drum de cam toate condiţiile de trafic, începând cu cel de vehicule grele de tip TIR, camioane şi dubiţe (încep traseul cu o bucată de drum de centură a Bucureştiului) şi până la traficul de supercar-uri prin centrul oraşului.

Mulţi prieteni m-au întrebat cum mă descurc cu TIR-urile şi€“ răspunsul a fost întotdeauna că nu am nici cea mai mică problemă. Dacă toţi şoferii ar fi la fel de atenţi şi ar conduce la fel de preventiv ca şoferii de pe TIR-uri, traficul în general ar fi cu multe grade de comparaţie mai plăcut.

În schimb, dubiţele sunt cele cărora le acord cea mai mare atenţie. Şoferii lor sunt de cele mai multe ori grăbiţi şi conduc agresiv, prea aproape de bordură. Rar se întâmplă să acorde atenţie lateralelor sau spatelui maşinii.

Urmăresc cu insistenţă maşinile parcate pe partea dreaptă a drumului, pe carosabil. Este oricând posibil ca cineva să deschidă portiera şi e bine să ştim din timp cum să reacţionăm şi să ne lăsăm cât mai mult spaţiu de manevră. Prin urmare, o maşină care tocmai a parcat la bordură pe partea dreaptă se ocoleşte cât mai larg posibil. Nu e vorba de neatenţie neapărat, o persoană care iese din maşină de pe locul din spate nu are oglindă retrovizoare şi greu sau deloc ne poate observa, mai ales dacă circulăm foarte aproape de poziţia maşinii. Noi suntem cei care venim din unghiul mort, trebuie să fim conştienţi de acest aspect.

Apa, tricoul, pregătirea fizică

Alte sfaturi utile pentru drumuri lungi:

  • Întodeauna să existe o sticlă cu apă, indiferent de vremea de afară.
  • Este bine ca înainte de a pleca cu bicicletă să verificaţi starea vremii pe ziua respectivă. În caz de ploaie sau furtună, o plimbare plăcută se poate uşor transforma într-o sursă de enervare. Putem alege un alt mijloc de transport dacă nu avem dispoziţia şi/sau echipamentul necesar pentru pedalatul pe vreme proastă.
  • Un tricou de rezervă este mai mult decât necesar, pentru că este foarte probabil să transpiraţi după câţiva kilometri. O investiţie foarte bună s-a dovedit a fi un tricou din material sintetic, special pentru sport, deoarece se usucă în câteva minute şi nu ai senzaţia de căldură prea puternică în timp ce mergi, pentru că pielea respiră foarte uşor prin acest tip de material. Şi nici nu costă mult.
  • Pompa de bicicletă este iarăşi foarte utilă. În caz de pană, vă poate ajuta să ajungeţi la birou sau la o vulcanizare unde sa remediaţi problema in linişte şi fără grabă

Traficul de la periferie este de obicei mai fluent şi prin urmare, nu este obligatoriu să ajungeţi mai repede decât cu maşina sau transportul în comun. Dar cu siguranţă ajungeţi mai relaxaţi şi starea de bine este de durată.

O condiţie fizică bună este de preferat dar nu este necesară. Unul din aspectele foarte plăcute ale bicicletei este că-ţi poţi regla singur mersul şi efortul depus. După puţin timp veţi învăţa cum să vă ajustaţi viteza în aşa fel încât să ajungeţi la destinaţie fără oboseală, ca după o plimbare prin parc.

Cu player sau fără?

Căştile sau muzica în timp ce pedalăm în trafic sunt un subiect mult dezbătut. Eu am mereu căştile în urechi dar volumul este în aşa fel reglat încât să pot auzi traficul, maşinile, claxoanele etc.

Nu am avut niciodată supriza să mă trezesc cu vreo maşină lângă roată mea pe care să nu o fi auzit de la distanţă. Depinde însă de fiecare, pragul de atenţie variază foarte mult.

Ca să va puteţi face o idee, pe traseul menţionat fac cu maşina 30-35 minute în condiţii de trafic relativ lejer, dar nu la oră de vârf, iar cu bicicleta aproximativ 40 de minute cu efort şi în jur de 50 de minute fără să fiu mai deloc obosit. Asta în orice condiţii de trafic.

Perioada bună de pedalat începe cam pe la jumătatea lui aprilie şi anul trecut în noiembrie încă scoteam bicla la drum. Depinde însă şi de perioadele ploioase, evident.

Dotările de siguranţă cât şi de utilitate ale bicicletei sunt esenţiale:

  • Far şi stopuri, cu cât mai bune cu atât mai sigur.
  • Ochi de pisică la spiţe. Chiar contează, este singurul sistem de avertizare din laterală.
  • Un sistem de siguranţă, un lanţ sau altceva. Cât mai puternic posibil, în caz că nu puteţi să ţineţi bicla într-un spaţiu 100% protejat.
  • Un portbabaj se poate dovedi de multe ori foarte util, pentru că vă scuteşte de necesitatea rucsacului şi poate creşte mult utilitatea bicicletei. O tură de cumpărături „de întreţinere” poate fi făcută fără probleme cu bicicleta, dacă aveţi un portbagaj bun.

Succes la pedalat şi vă aştept să ne salutăm în trafic!

––––––––––––––––

Urmăreşte blogul lui Vulupe.

Îţi sunt utile aceste sfaturi? Atunci citeşte şi Învăţături spre folosul bicicliştilor urbani amatori.